Dilema datelor preistoriei: Lista regilor sumerieni
5 March 2017
Fenomenul OZN: dezvăluirea va întârzia până când…
4 April 2017

Colecționarul faptelor imposibile: Charles Hoy Fort (1874 – 1932)

Există, dintotdeauna, fapte neexplicate de știința vremii; multe sfidează, încă, înțelegerea, chiar și azi.

Științele sunt stânjenite și nu au nevoie de aceste împrejurări, deoarece nu se potrivesc, mai mult, atacă edificiul cunoașterii prezentat oamenilor.

Explicația a fost și este, în esență, o problemă de putere (de convingere) – care nu trebuia și nu trebuie să arate slăbiciuni. Frustrarea în fața inexplicabilului este, prin comparație, un factor minor.

Trei au fost dintotdeauna reacțiile publice ale autorităților (inclusiv științifice) față cu nepotrivirile la ”dogme”, întărite odată cu trecerea timpului: încercarea de discreditare a faptelor, explicații care frizează absurdul și, acolo unde nu s-a putut altfel, acoperirea cu vălurile tăcerii și uitării. Există numai ceea despre ce se vorbește – este un principiu cunoscut demult !

Charles Fort (1874 – 1932) a fost primul descoperitor și arhivar, cu perseverență apropiată de fanatism, al faptelor proscrise (adică interzise, oprite) de știință.

Aproape nimic din împrejurările copilăriei sau tinereții, din înfățisare sau atitudine nu îl prefigurează ca rebel contra Dogmei.

Născut la Albany, statul New York, într-o familie de comercianți băcani angro, ar fi fost de așteptat să se dezvolte în mediul îndestulat, victorian al timpului. Tatăl său – dur, autoritar – a contribuit, poate la creșterea în Charles Fort a unei firi marcate de îngrijorare și îndoială de sine. Departe de exigențele și așteptările paterne. Tradiționala călătorie în lume a tânărului american l-a purtat pe Fort prin spațiul anglofon, în Marea Britanie și Africa de Sud. Revine bolnav și este îngrijit de Anna Filling – o cunoștință din copilărie, cu care apoi de căsătorește, la 22 de ani. Anna urma să-i ofere susținerea de care Fort avea atâta nevoie în munca sa neobișnuită.

foto stânga: Fort, într-o reprezentare comună, cu sugestia „ciudățeniilor” fișate

foto dreapta: soții Anna și Charles Fort

Timp de peste treizeci de ani, Charles Fort a cercetat arhivele bibliotecilor din New York, iar între 1924 și 1926 – resursele British Museum din Londra. A căutat și extras pe fișe scrise mărunt de mână relatările jurnalelor științifice, revistelor și ziarelor privind faptele, obiectele și fenomenele, oricât de ciudate, oricât de îndepărtate în timp sau spațiu, refuzate de la a fi explicate de științele sau credințele vremii.

Diversitatea și stranietatea relatărilor colectate sunt uimitoare: ploi cu materie comestibilă, cu pești, cu pietre (nu meteoriți!) cu viteză lentă, artefacte din straturi geologice*, viețuitoare ciudate, fenomene aeriene prinse în cronici cu secole înaintea începuturilor aviației, inclusiv obiecte uriașe cilindrice sau sferice, asimilabile azi femonenelor OZN. Relatările – încă o dată – toate extrase din documentele găsite în biblioteci, includ combustia spontană, levitația, fulgerul globular, dispariții inexplicabile și neașteptate, enorme roți luminoase observate în oceane, răpiri (dispariții) și înapoieri de persoane în contexte similare, din nou izbitor, cu cazurile documentate din contemporaneitate.

Vărsat de vânt” în rocă, Peru, Valea Pisco… după Fort – o posibilă formă de comunicare

China: Posibil fenomen omolog (foto dreapta), respectiv posibilă prospecțiune geologică (foto stânga)

Peste 40000 (patruzeci de mii) de fișe a scris Charles Fort, cea mai cuprizătoare colecție de ciudățenii, mai ales pentru contemporani. Toate ignorate de știință sau religie. Unele relatări erau atât de ciudate, încât Fort și-a impus rezerva de credit acordat resurselor documentare fișate. Dar, programatic, nici nu a exclus vreuna.

”Nu cred nimic. M-am izolat de studiul rocilor și știința timpurilor, și de așa-numiții mari învățători ai vremurilor. Am închis ușa din față pentru Hristos și Einstein și am întins o mână de bun-venit, pe ușa din spate, broscuțelor și saschiului (plantă de livadă n.t.). Nu cred nimic nici măcar din ce am scris vreodată. Nu pot accepta că produsele minții pot fi obiecte și conținuturi ale credințelor. Dar accept, luând rezervă, astfel încât să pot ridiculiza oricând, că ploi cu o substanță comestibilă care nu provine de pe Pământ au căzut din cer, în Asia Mică.” (Lo! 1931)

Trimiterea la binecunoscuta mană cerească este evidentă, cu mențiunea că evenimentul nu a fost, conform resurselor documentare, unic, ci s-ar mai fi întâmplat. Mai mult, din cer ar fi căzut, odată cu ploile, conform cronicilor, și altceva decât mâncare… pietre, de exemplu, ori o mare cantitate de viețuitoare – atenție – de aceeași specie.

Pentru Charles Fort, evenimente, nu neapărat din acceași categorie, îndepărtate în timp și spațiu, pot avea înțeles atunci când sunt luate împreună. Să existe oare capacitatea supraumană de a genera și dirija mase de materie venind, aparent, de nicăieri?

Fișele lui Fort sunt minuscule – circa 3 x 5 centimerti. Unde era nevoie de mai mult loc pentru un caz, îndoia hârtia până la aceste dimensiuni. Le-a sistematizat sub circa 1300 de teme, cum ar fi: armonie, echilibru, catalizatori, saturație…


Așa arată o fișă scrisă de Charles Fort

Acest imens efort de colectare a fost fructificat în câteva cărți, care au contrariat prin absența ”prelucrării” notelor în limbajul științific al vremii și lipsei – deliberate, desigur – a filtrelor de credibilitate. Riscul, asumat de Fort, a fost expunerea acestei uriașe resurse tematice la posibilitatea ridiculizării generalizate.

Dar Fort a știut, iar puține minți nepolarizate au înțeles, de asemenea, că relatările de fenomene proscrise de știință și credință trebuie păstrate nealterate, fiindcă vor fi interpretate de oameni ai viitorului, cu alte perspective asupra posibilului.

Colecția de note a stat, pentru început, la baza a două proiecte de cărți care au fost refuzate de editori, la citirea manuscriselor. În ”X”, Fort propunea ideea controlului Pământului de către ființe aflate pe Marte. În 1915! Interesant – ideea ”marțiană” fusese lansată de cel considerat maestrul anticipației – H.G.Wells, cu puțin înainte de anul 1900, bazată pe alte resurse de informație decât avea să analizeze Fort. Nu există filiație de idei de la Wells la Fort, cel puțin deoarece invazia – o acțiune esențială – lipsește la Fort, pentru care Pământul și pământenii sunt deja ”proprietate”. De asemenea, apare la Fort – lucru remarcabil, chiar și azi – continuarea scenariului prin explicarea lipsei contactului între pământeni și superiori:

”Am educa și rafina noi, dacă am putea, porci, găște, vite? Ar fi înțelept să stabilim relații diplomatice cu găinile, catre viețuiesc satisfăcute doar prin simțul că sunt bune la ceva? Cred că suntem proprietate. Ar trebui să spun – că aparținem de ceva; că, odinioară, Pământul era al nimănui, că alte lumi l-au explorat și colonizat, și s-au luptat pentru posesie, iar acum este deținut de ceva. Cred că, totuși, suntem utili, din moment ce a intervenit o înțelegere între cei care ne-au revendicat, sau poate acel ceva are acum un drept legal asupra noastră, dobândit prin forță sau plătind un echivalent al mărgelelor foștilor noștri proprietari, mai primitivi. (Cred că) toate acestea au fost cunoscute, în toate timpurile, unora de pe Pământ, unui cult sau ordin, ai cărui membri funcționează drept lideri sau prooroci pentru restul oamenilor, ori ca sclavi de lux, supraveghetori, dirijându-ne conform instrucțiunilor primite din altă parte, către misterioasa noastră utilitate”.

(Cartea fenomenelor damnate, 1919)

Y” – manuscrisul asociat lui ”X”, conținea ideea existenței unei rase necunoscute, superioare, rezidentă în zona polară arctică.

Interesant și aici, privind peste timp – au rămas de notorietate, adesea învăluite în mister, expedițiile științifico-militare în Arctica și Antarctica, sub comanda amiralului american Richard Byrd, ale cărui ordine nu au fost dezvăluite. Îndeosebi expediția din 1946-1947 în Antarctica, cuprinzând 5000 de militari și tehnică de luptă, inclusiv un portavion, a depășit cu mult cadrul științific declarat. Expediția s-a întors decimată, după pierderi grele, fără să se fi declarat vreo luptă; al doilea război mondial se încheiase cu doi ani înainte!

Revenind la Charles Fort, este de notat că ambele manuscrise menționate, X și Y, au fost refuzate de editori; ca urmare, cu toate insistențele agentului său, autorul le-a distrus.

Nu acceași soartă a avut și Cartea fenomenelor damnate (The Book of the Damned) – care a marcat nașterea forteanismului – acțiunea de aducere la lumină a faptelor repudiate, refuzate, îngropate în tăcere de dogmatismul științific. Oricât de ciudate sau neverosimile ar părea.

„Cartea fenomenelor damnate”, ediția originală, din 1919 – copertă și detaliu: Pământul, înconjurat de stele sau planete. Câtă deosebire față de avalanșa de reprezentări, inclusiv în ediții ulterioare, în care autorul – Fort este „înconjurat” de „ciudățeniile” fișate!

Este de remarcat și atitudinea ostilă a lui Fort față de exploatarea în cheie senzațională a uriașei baze de date acumulate. A fost amuzat și nu a aderat la Societatea Forteană (The Fortean Society), înființată de prieteni ai săi, în 1931, la New York. Baza refuzului său a fost temerea că societatea și resursele documentare ar putea capta sau fi folosite de grupuri polarizate, fanatice chiar, cu interese numai în zone ale întregului, compromițând, astfel, spiritul fortean.

…cel mai viu interes îl am nu în privința împrejurărilor, ci a relațiilor dintre acestea. Am petrecut mult timp gândidu-mă la presupusele false legături numite coincidențe. Și dacă unele nu ar fi coincidențe ?(Talents, 19 )

Fenomene stranii, explicate neconvingător de autorități, se produc și azi. Un exemplu sunt celebrele cercuri, mai bine spus figuri complexe din lanuri, dintre care doar o mică parte a fost dovedită drept fraudă. Copleșitoarea majoritate a rezistat încercărilor, uneori foarte calificate, de explicare tehnică sau semantică.

Cercuri din lanuri – una dintre numeroasele formațiuni considerate prea mari pentru a fi rezultatul efortului uman rezonabil. Exemplu de fenomen contemporan inexplicabil.

Fenomenul OZN, extins azi prin observații și evenimente din spațiul cosmic, inclusiv din vecinătatea planetei Marte, ofera altă categorie din ceea ce sunt numite ”ciudățeniile lumii”.

Ideile de sinteză ale lui Charles Fort, exprimate la începutul secolului XX, au reverberații și azi: ”în lumina cunoștințelor actuale, este posibil că mulți dintre fachirii trecutului, cunoscuți azi drept sfinți, produceau, cel puțin într-o anumită măsură, miracolele care le-au fost atribuite. Miracolele sau iluziile în acord cu puterea dominantă a vremii au fost favorizate, iar cele care intrau în conflict sau nu contribuiau la gloria Bisericii au fost descurajate sau suprimate cu sălbăticie… La fel, în epoca următoare, a Materialismului – sau numiți-o Era Industrială – găsim aceeași aservire față de idei dominante, astfel încât tinerii sunt educați spre gloria jobului, visează și inventează în domenii de interes pentru acționari și sunt școliți întru gândirea că minunile, cu excepția magiei industriale pe care o reprezintă, sunt falsuri, superstiții sau povești din ziare.”

Chiar și pentru o minte nepolarizată, este necesară, după Fort, acceptarea că știința nu poate explica orice:

În contra întregii opoziții din lume, declar următoarele: odată, am cunoscut un magician. Am fost martorul unei performanțe care, într-o zi ar putea fi considerată inteligibilă, dar care, în acele timpuri primitive, depășea atât de mult ceea ce era declarat cunoscut, încât reprezenta în înțelesul meu, magicul.”

* vom încerca să vă delectăm cu o serie Oopart (out of place artifacts – obiecte care n-ar trebui să fie acolo unde au fost găsite)

Note: – The Book of the Damned (Cartea fenomenelor Damnate), considerată lucrarea cea mai reprezentativă a lui Charles Fort, a apărut și în limba română

– Traducerile aparțin autorului articolului

redactor Florin VASILIU