REConCHILLiant : Daniela Rei Vișan în dialog cu Dumitru Horia Ionescu

” Începând din anii 1960, se încetățenise un dicton cu o semnificație pe care doar acum cred că o înțeleg. Se vorbea despre ” un comunism cu față umană”, care aparent promitea ruperea cu trecutul inimaginabil de violent al primilor ani de comunism, cu teroarea dezlănțuită și necontrolată. La prima vedere intram într-o fază istorică inedită, al unui armistițiu, care presupunea schimbarea radicală de optică socială și politică. Părea că dictatura se liniștise și propunea societății o formă de acalmie, desigur, până la un anumit punct. Se imagina un soi de” față către față”, un dialog între conducere și populație, care să permită depășirea crizelor sociale și a dilemei existențiale care paraliza România postbelică. O asemenea premisă ar include implicit și o recunoaștere, fie ea tacită, că puterea politică a exagerat în exercitarea dictatorială a puterii sale, invocând ca scuză importarea modelelor staliniste, condamnate între timp aproape public.(...)

Toți cei care în anii 1960 sperau erau sinceri când credeau că ceva s-ar putea schimba. Auzeam, copil fiind, că poate, se poate spera... Acum, după cincizeci de ani și după căderea dictaturii, știm că acel concept de ” comunism cu față umană” a fost doar o manevră politică, o înșelătorie și, putem spune, chiar o cruzime față de cei care au crezut în sinceritatea acestui concept.

Acea generație de generație de intelectuali și-a asumat cu încăpățânare tentativa de a supraviețui prin cultură. Ca un antidot la absența oricărei conștiințe culturale a conducerii politice, a panicii acesteia în fața oricărui individ care gândește. (...)Fiecare carte devenea a victorie a noastră, a celor nesupuși cu gândul, a autorilor care aveau curajul să scrie și a cititorilor care nu se fereau să cumpere cartea, să citească și să o dea altora. Când ” Biblioteca pentru toți ” a editat ” Maestrul și Margareta”, romanul lui Mihail Bulgakov, eram cu toții într-o eferfescență minunată, un sentiment de solidaritate colectivă, o nerăbdare de a citi totul și de a dărui cartea mai departe. Eram revoluționari, fără violență, fără pistoale, doar cu o carte, care costa la chioșc cinci lei. Lucrurile s-au stricat iarăși. Spre deosebire de alte țări comuniste, la noi nu s-a produs niciodată o tentativă reală de normalizare, de deblocare prin cultură.”

CARTEA FAMILIEI STĂNILOAE Trei generații văzute prin ochiul lui Dumitru Horia Ionescu DIALOGURI CU RĂZVAN BUCUROIU, Editura Lumea Credinței, București 2023

Duminică 25 februarie 2024 de la ora 18.00 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu domnul Dumitru Horia Ionescu, de la Editura Herder din Germania. Punctul de plecare al dialogului nostru l-a constituit volumul ”CARTEA FAMILIEI STĂNILOAE Trei generații văzute prin ochiul lui Dumitru Horia Ionescu DIALOGURI CU RĂZVAN BUCUROIU”, apărut în 2023 la Editura Lumea Credinței.

Chiar dacă inițial volumul s-a dorit o descriere a istoriei familiei, în special a viziunii Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae asupra lumii și a societății, prin balansul continuu între vremurile prezente, perioada copilăriei, a adolescenței și a tinereții trăită alături de bunicul său, volumul reușește să creioneze un portret al societății românești de ieri și de astăzi.

Pentru anumite generații închiderea Bisericilor din perioada pandemiei a rezonat cumva cu perioada dărâmării acestora, în perioada de maximă agresivitate a regimului totalitar nou instaurat. Analizând acest fenomen, Dumitru Horia Ionescu reușește să nuanțeze anumite aspecte extrem de delicate legate de formele tot mai amăgitoare și mai periculoase ale ateismului din ultimul secol.

Rezistența prin cultură este una din ideile ferm conturate în dialogurile lui Dumitru Horia Ionescu cu Răzvan Bucuroiu. Cultura nu este este percepută doar ca un mijloc individual de elevare spirituală, ci ca un adevărat instrument de rezistență împotriva derapajelor ideologice, devenind un mijloc de comunicare, de coeziune și vindecare la nivelul întregii societăți. Delimitarea fermă de impostura morală și ideologică poate fi realizată prin intermediul culturii.

Atitudinea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae față de excesele ideologice de orice tip sunt descrise în volum prin ochii copilului, adolescentului și mai apoi al adultului. Câteva din cele mai relevante scene privind reîntânirea întâmplătoare cu torționarii care l-au chinuit, sunt relatate în volum, dar și în interviul nostru cu simplitate, dar mai ales fără patimă sau resentimente.

Nivelul de educație al unei societăți poate fi măsurat și prin tirajul marilor edituri. Paradoxul pe care îl constatăm astăzi este legat de perceperea și valorificarea libertății într-un mod schilodit, păgubos. Dacă până în anii 90 existau tiraje de 30-40.00- de volume la Cartea Românească, Meridiane, Biblioteca pentru toți, Romanul secolului XX, astăzi sunt puține edituri care își mai permit luxul unor tiraje de 4-5.000 de exemplare. Studiile statistice relevă o scădere îngrijorătoare a capacității de descifrare a unor texte elementare în rândul elevilor dar și al populației generale. Utilizarea în exces a internetului și a rețelelor de socializare au modificat semnificativ tipul comunicării interumane. Micile comunități s-au spart, valorile s-au amestecat, libertatea devenind adeseori o simplă înlesnire a patimilor. Disciplina, studiul temeinic, rigoarea au devenit pentru mulți deziderate de neatins sau chiar subiectul unor glume proaste.

Răbdarea, delicatețea și discreția în relațiile interumane, încurajarea celor porniți pe drumul cunoașterii, curajul de a mărturisi valorile și credința sunt câteva repere pe care Părintele Profesor Dumitru Stăniloae le-a sădit în inimile multor intelectuali români, ajutându-i în acest fel să rămână sprijin și model pentru generațiile de astăzi.

O emisiune de Daniela Rei Vișan