Vocea umană - Canzonette

O, sole mio, Santa Lucia,Torna a Surriento, Funiculi, funicula, Occhi di fata. Mattinata, Notte e piscatore...

Sunt tiltluri de cântece dar pentru generații de italieni, ele s-au transformat în stări de spirit. Sunt canzonette care au devenit parte din cultura lor pentru că și prin ele,se exprimă în tot ce înseamnă viață. Așa sunt ei.

Se spune că italienii cântă cum respiră.

Cântă oricând, oriunde,despre orice contează pentru ei.

Vocile italiene sunt ușor de recunoscut prin frumusețea și căldura lor. Iar când muzica este o canzonetta, acolo, se știe, se spune o poveste. Despre mare, soare,cer albastru, despre iubiri împlinite sau nu ori despre doruri și tristeți.

Cântec popular trecut prin secole - documentele ne arată începuturile pe la anul 1560! - canzonetta (în forma populară sau cultivată) este un subiect de interes, de o frumusețe aparte și un prim pas prin care se poate descoperi, ușor, Italia profundă.

Trei emisiuni sunt dedicate ei, canzonettei și nu e mult. Istoria ei este atât de interesantă!

Canzonette nu înseamnă doar Enrico Caruso, Luciano Pavarotti, Franco Corelli, Mario Lanza și alți mari artiști. Înseamnă și glasuri (cultivate sau nu) de oameni obișnuiți, anonimi care le-au cântat și astfel au păstrat aceste mici comori de cultură, până astăzi. Din fericire, tehnologia a fost de mare ajutor, astfel că putem afla cum se cântau... acum un secol.

O poveste italiană în trei părți...

Vocea umană de la 16.30 în 15,16,și 17 iulie este despre Canzonette