Bioplasticul: Ce înseamnă, de fapt, „biodegradabil” și de ce nu înseamnă „aruncat oriunde”

Bioplasticul este adesea perceput ca soluția miraculoasă la poluarea cu plastic.

Dar cât de bine înțelegem, de fapt, ce înseamnă„biodegradabil”?

Explică, la Economia circulară, de la deșeuri la resurse, Andreea Sachelaru, director al Departamentului Cercetare-Dezvoltare din cadrul PROMATERIS (https://www.promateris.com/ (membră a Coaliției pentru Economie Circulară - CERC (https://www.facebook.com/coalitiapentrueconomiecirculara/), unde conduce ”inițiative de cercetare și dezvoltare în domeniul materialelor sustenabile și al biopolimerilor. Sunt responsabilă de coordonarea proiectelor inovatoare care urmăresc dezvoltarea de materiale bio-based, biodegradabile și compostabile, contribuind la tranziția către o economie circulară și soluții cu un impact redus asupra mediului”, spune Andreea Sachelaru.

Inginer chimist specializat în produse biobazate și bioplastice, Andreea Schelaru explică diferența dintre plasticul convențional și bioplastic, cum se produce acesta, unde este cu adevărat util. Vorbește despre circularitate, compostare, limite tehnologiceși rolul esențial al legislației în tranziția către materiale mai sustenabile.

Termenul „bioplastic” nu desemnează un singur material, ci o familie de materiale care pot fi fie bio bazate, fie biodegradabile. Sau ambele. „E o definiție destul de generală. Sunt materiale plastice obținute ori din surse regenerabile sau sunt materiale biodegradabile”, explică ea.

Diferența esențială față de plasticul convențional ține de sursa materiei prime.

„O sursă regenerabilă e o sursă naturală, biomasă, plante, tot ce este viu. O sursă ce crește și pleacă din ecosistemul nostru natural.”

Petrolul, evident, nu intră în această categorie.

Cum se produce bioplasticul?

O rețetă posibilă include polimeri biodegradabili, combinați cu amidon de porumb nativ, provenit din surse locale.

„Îl transformăm într-un material funcțional, într-un plastic. Această transformare are loc printr-un proces care se numește extruzie, un proces de gătire, mai simplu spus, la anumiți parametri: temperaturi specifice, la presiune specifică, cu ajutorul unui echipament care mixează și are anumite elemente de mixare, care transformă acest amidon în plastic. Sunt foarte mulți factori importanți în acest process și care au fost cercetați de noi la PROMATERIS pentru a obține bioplasticul ideal și funcțional pentru aplicațiile noastre.”

Există trei medii principale de degradare: compostarea acasă (la temperaturi ambientale), compostarea industrială (în condiții controlate, la temperaturi mai ridicate, de aproximativ 60°C) și biodegradarea în sol.

„Biodegradabilitatea înseamnă abilitatea acestor materiale de a se descompune într-un mediu, de a fi degradate în natură de microorganisme și în anumite condiții - umiditate și oxigen - și la anumite temperaturi.”

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem este să credem că un material biodegradabil poate fi aruncat oriunde, fără consecințe. „Credem că dacă materialul e biodegradabil, îl putem arunca oriunde și se biodegradează, dar nu este cazul, în niciun caz!”, avertizează Andreea Schelaru.

Iar la întrebarea ”Poate bioplasticul înlocui plasticul convențional?”, răspunsul este clar: „nu înlocuiește tot plasticul convențional, în nici un caz. Și nici nu are rost să ne gândim că ar putea vreodată.”

Există aplicații – în industria auto sau energetică, de exemplu – unde este nevoie de materiale extrem de rezistente, pe termen lung.

În schimb, bioplasticul este o soluție eficientă pentru produse de unică folosință sau cu durată scurtă de viață: saci menajeri, capsule de cafea, pliculețe de ceai.

În agricultură, de exemplu, impactul este major: plasticul convențional lăsat în sol generează microplastice persistente. Bioplasticul, în schimb, „îl folosim, e funcțional, îl folosim pe durata de care e nevoie și apoi putem să-l lăsăm pe sol, iar el se biodegradează”.

Ca R&D Director la PROMATERIS, Andreea Sachelaru conduce inițiative de cercetare și dezvoltare în domeniul materialelor sustenabile și al biopolimerilor. ”Am o pregătire solidă în ingineria reacțiilor verzi și chimie (bio)polimerică, ceea ce îmi permite să implementez tehnologii de ultimă generație în cercetare și să optimizez procesele de producție pentru materiale durabile.

Mă pasionează soluțiile sustenabile și impactul pe care tehnologia îl poate avea în protejarea mediului, iar în cariera mea îmi propun să identific în mod constant noi oportunități de inovare în domeniul materialelor ecologice”, spune despre sine Andreea Sachelaru.