Eugenia - epilog de etapă. Noile cutii ale Pandorei

Bulversantul demers al modificării genetice ovulare umane
declarate public în noiembrie 2018 de omul de știință chinez He Jiankui s-a
încheiat, în justiție, cu condamnări
la închisoare, amenzi și suspendări de drepturi.

Istoria este prezentată în episoadele din 17 dec. 2019 și
13 ian. 2019, cu o actualizare la 17 oct. 2019. Pe scurt - un grup științific
preponderent chinez, operând - din nou, preponderent
- în mediu privat, a anunțat realizarea unei editări genetice, cu scopul imunizării anti-SIDA a noilor-născuți
cu un părinte pozitiv. Gemenele Lulu și
Nana s-ar fi născut deja în 2018, iar
o a treia sarcină a fost, de asemenea, anunțată. Comunicarea, făcută în cadrul
unei prestigioase reuniuni internaționale de profil, ținute la Hong Kong,
descria succint modul de lucru, precauțiile luate și asigura despre succesul
experimentelor.

Poziționările critice ale personalităților în domeniu au
invocat, atunci, insuficienta cunoaștere a implicațiilor colaterale modificării genei CCR5 în configurația SIDA-imunitară.
Discursul „victorios” al lui He Jiankui privind acuratețea realizării
chirurgiei genetice prin metoda vedetă CRISPR-Cas9
și asigurările privind confirmările periodice, ulterioare intervențiilor, au
atenuat, parțial, și criticile la adresa praxisului,
considerat insuficient descris.

În mod cert, anchetatorii cazului au elucidat întreaga
desfășurare a experimentelor, în anul care a trecut de la reținerea lui He. Cum
era de așteptat, nu au fost furnizate
informații. Iată însă că publicația online MIT Technology Review publica în
exclusivitate, la începutul lunii decembrie 2019, extrase dintr-un manuscris
pretins a fi al lui He Jiankui, permițând cel puțin comentarea metodelor
folosite.

Cititorii interesați sunt invitați să parcugă amplul
material. Concluziile a cinci experți care au analizat conținutul
manuscrisului-cronică produs de omul de știință chinez au fost devastatoare:
procedurile administrative și medicale propriu-zise, de la selectarea
cuplurilor doritoare până la acuratețea metodelor folosite, ar fi fost cel puțin criticabile.

Cu sau fără autori închiși sau amendați, importanța
experimentului rămâne considerabilă pentru umanitate: primii copii modificați
genetic s-au născut, impunând decizii bioetice și științifice de mare
complexitate.

Epilogul este de
etapă: societatea îi pedepsește (moderat) pe delincvenții geneticieni și stabilește nevoia unui set legislativ
global, pentru practicile de profil, aplicate omului. Dar, cercetările pentru
reluări în siguranță, cu posibile alte obiective decât rezistența la SIDA, nu
vor înceta.

Din puținele informații publice, grupul condus de He
Jiankuy nu ar fi testat rezistența la
SIDA a gemenelor Lulu și Nana. Constituind însăși eventuala probă a succesului
experimentului, este imposibil ca mediile succesoare,
deținătoare a întregii documentații și - mai ales - a copiilor modificați
genetic să nu fie profund interesate de rezultat.

Mai mult, din opiniile referitoare la practici pare
plauzibil că efectele colaterale sau eventuala imprecizie a editării să nu fi fost complet evaluate.
De aici decurg și linii de acțiune pe termen lung, interesul privind evoluția
genetică pe întreaga durată a vieții oamenilor
modificați fiind major.

În fine, este de urmărit și încercarea de punere în
acord, la scară globală, a condițiilor și regulilor schimbării eredității
umane. Posibilitățile de control și transparența experimentelor par, deja, un
punct nevralgic în condițiile în care denunțările sau retragerile din acorduri
și tratate, pe teme majore, aparent închise cu succes, se ivesc constant. Mediul, controlul nuclear, accesul sau
suveranitatea teritorial-maritimă sunt puse în discuție de protagoniști interesați
de status-quo mai favorabil. Capacitatea menținerii secretului proiectelor strategice
a atins, fără îndoială, cote înalte: ce superputere activă în studiul modificării
genomului, ar fi dispusă la transparență privind scopurile, metodele și
rezultatele unor demersuri către generarea de exemplare umane „perfecționate”?

O mențiune se cuvine și față de marketingul asociat procedurilor:
justificarea editării genetice umanea fost centrată pe argumentul și
idealul eradicării SIDA. Însă, în
condițiile în care contaminarea este masivă, mai ales în țări din lumea a
treia, durata creșterii (pe glob!) a unei mase critice prevalente de potențiali
imuni ar fi de ordinul zecilor de ani... timp în care s-ar descoperi, oricum,
alte remedii sau subiectul ar fi depășit.

Este, în acest context, de specificat că modificarea
genetică încercată NU avea drept
obiectiv prevenirea transmiterii SIDA de la tată la embrion (ceea ce s-a
realizat prin spălare spermatică, un procedeu bine cunoscut), ci conferirea
imunității pentru mai târziu, în viață. Maladia respectivă nu „se ia” genetic,
ci prin contaminare. Sunt în discuție
motivele unui cuplu parțial contaminat de a procrea, in vitro, „dezinfectat”,
asumându-și, pentru copilul lor,
riscurile unei eredități nesigure...

Condamnările aplicate echipei lui He Jiankuy închid, doar public, un caz în care noi cutii ale Pandorei sunt contemplate, precaut, pentru redeschidere.

redactor Florin
Vasiliu