Fenomenul OZN: dezvăluirea va întârzia până când... (p3)

Continuăm azi, stimați cititori și ascultători, prezentarea articolului publicat în decembrie 2017 în The New York Times, despre alocarea și cheltuirea de către Departamentul Apărării al Statelor Unite, între 2008 și 2012, a 25 de milioane de dolari pentru a studia ce anume sunt OZN-urile.

Într-un  context mondial tulburat de amenințări și conflicte, un asemenea subiect poate părea desuet. Nu este, însă, deloc comună apariția unui articol „betonat” prin consistență și reputație - a celor trei autori, a protagoniștilor împrejurărilor descrise și, mai ales, a publicației-gazdă.

Cum era de așteptat, articolul a fost semnalat, preluat și comentat de media internațională, apoi -desigur- a fost acoperit de fluxul implacabil al știrilor.

Cu numai 2-3 decenii în urmă, „valurile” provocate de recunoașterea autorităților privind rularea, în secret, a unui program de cercetare OZN, s-ar fi atenuat mai greu. Azi, însă, când primează valori ale știrilor precum impactul, proximitatea și proeminența,  este de înțeles că fenomenul OZN  ține de „coloratură”, deși...

Pentru oricine este cât de cât familiar cu istoria problemei, apare, inevitabil, întrebarea: cum? după decenii de cercetare din partea autorităților, marcate de cazuri evidente și atitudini greu de explicat... s-a rămas la întrebarea ce anume sunt OZN-urile ?...!!

La noi în țară, semnalarea, prezentarea și comentarea articolului aparțin publicistului, matematicianului și informaticianului Dan D. Farcaș, președintele ASFAN (Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate), www.asfanufo.ro.  Vă prezentăm continuarea  fragmentelor extrase din comentariul și interviul acordat de dl. Farcaș, ocazionate de remarcabilul articol din The New York Times.

Dan D. Farcaș (continuare din episodul precedent):

Videoclipurile

Deși articolul din The New York Times a adunat nenumărate mărturii convingătoare privind proiectul, unele de la un nivel foarte înalt, impresia cea mai puternică asupra marelui public au produs-o trei fragmente de înregistrări, făcute cu radarul de bord al unor avioane militare, fragmente care au fost făcute publice concomitent, sub egida AAS/TTS, în primul rând prin contribuția lui Luis Elizondo.

Primul videoclip care a trecut procesul oficial de declasificare a fost numit „GIMBAL” (https://www.youtube.com/watch?v=T2ffL2UgvbY).  În paralel cu imaginea unui OZN oval prins pe radar, se aud și vocile uluite ale piloților: „Există o întreagă flotă a acestora... Doamne, și toate se îndreaptă împotriva vântului. Iar vântul este de 120 de noduri spre vest”. Locul și data incidentului, ca și identitatea piloților, nu au fost divulgate.

Cititorii interesați vor găsi videoclipul „GIMBAL” („articulație cardanică”) - numele poate fi asociat formei OZN-ului și mișcării de „rostagolire” a acestuia, observate pe ecran. Pe ecranul respectiv, „IR”, în partea de sus a cadrului, semnifică vederea în infraroșu, „1 ̊R” înseamnă orientarea senzorului și, deci, poziția azimutală a obiectului față de direcția zborului avionului, „-2 ̊” - orientarea senzorului cu 2 grade sub axa de zbor. Adică - secvența a fost captată cu avionul  îndreptat aproape direct spre obiect. „25010” este altitudinea avionului, în picioare (feet), aprox. 7600 metri.

FLIR1 este al doilea videoclip (https://www.youtube.com/watch?v=6rWOtrke0HY). Filmul a fost capturat de un avion F/A-18 Super Hornet al marinei militare americane. Senzorul radarului, un dispozitiv Raytheon AN/ASQ-228, este unul dintre cele mai avansate în uz la ora actuală. El poate localiza ținte la distanțe care depășesc 40 de mile marine, în infraroșu și vizual la mijlocul spectrului. Imaginea din videoclip este cea afișată în carlingă pentru pilot, ca și pentru operatorul sistemului de armamente. Se vede că un obiect oval este capturat și recapturat de radar, dar la un moment dat accelerează cu o viteză extraordinară, pe care dispozitivele nu o mai pot controla, și dispare.

 Al treilea videoclip, poreclit „GO FAST” (https://www.youtube.com/watch?v=wxVRg7LLaQA),  surprinde procesul prinderii pe radar a unui obiect neidentificat care zbura cu mare viteză, la altitudine joasă. Imaginile au fost capturate tot de către un F/A-18 Super Hornet. Data, locul, ca și alte informații, au fost înlăturate.

Disponibil online este și videoclipul „GO FAST” („se miscă repede”) în care obiectul, localizat de deasupra, evoluează cu mare viteză, astfel încât este nevoie de trei încercări pentru a-l „prinde” pe radar.  După voci, piloții nu par îngrijorați de situație, ci intrigați și amuzați.

În toate cele trei înregistrări, obiectul urmărit a rămas neidentificat și, pentru toate trei, s-a furnizat o documentație a lanțului de custodie, confirmând că ele sunt originale, nemodificate și nu generate sau alterate pe calculator. Elizondo a spus că înregistrările făcute publice sunt scurte, deoarece autoritatea de clasificare a considerat că altminteri ar fi fost dezvăluite date sensibile, cum ar fi cele de localizare, numele piloților, caracterstici ale armamentului, ori scopul misiunii.

Contestatarii

Evident, scepticii tradiționali în privința fenomenului OZN au avut unele probleme să digere dezvăluirile. La o zi după apariția articolului amintit, un critic al OZN-urilor a declarat că, „desigur, ar trebui să studiem necunoscutele întâlnite de piloții militari, dar nu ar trebui să studiem aceste OZN-uri”...

Invitat la CNN pentru comentarii, astronomul Neil deGrasse Tyson, moștenitorul mișcării „Cosmos” a lui Carl Sagan, de obicei calm și elocvent, a fost atât de surescitat de subiect încât comentatorii au spus că a fost total incoerent. Partea interesantă este că Tyson este de fapt de acord cu existența extratereștrilor, dar numai atât timp cât aceștia își cunosc locul și se limitează la tărâmurile îndepărtate din străfundurile oceanului cosmic și transmit mesaje radio către cercetătorii SETI...

Ce ar putea fi?

Unul dintre obiectivele proiectului AATIP a fost și aflarea originii „navelor”. Chris Mellon declara că piloții „sunt depășiți de o tehnologie pe care nu au văzut-o niciodată. În mod clar, nu este vorba de o aeronavă experimentală, dar ce este?” Într-adevăr, așa cum observa și André Skondras, dacă aceste obiecte, cu performanțe extraordinare de zbor, ar fi fost făcute în Statele Unite, în China sau în Rusia, de ce nu au apărut niciodată oficial?  Ele au fost observate, detectate instrumental și documentate pe tot globul, de peste 70 de ani. Nu are nicio logică să fie ascunse niște arme cu caracteristici atât de avansate atât de mult timp, în condițiile în care ele puteau răsturna balanța unor confruntări militare, eficient și fără atâta vărsare de sânge.

Luis Elizondo afirma că aparițiile „nu au arătat o ostilitate evidentă... dar ceva inexplicabil ar putea fi totdeauna o amenințare potențială până când nu suntem siguri că nu este așa”. El a declarat pentru New York Times că echipa sa a ajuns la concluzia că „navele” nu provin de la armata niciunei țări, adăugând că „acest fapt nu ar trebui să fie clasificat de vreun guvern sau instituție, pentru a păstra secretul față de popor”. Există enorm de multe întrebări științifice implicate. Dacă ar fi nepământene, cum pot ajunge la noi de la distanțe de sute sau mii de ani lumină? Există vreo modalitate rapidă de a călători în jurul Universului, despre care încă nu știm? Este posibil să existe o altă inteligență, mult mai aproape de noi decât ne-am imaginat?

La întrebarea de ce aceste fenomene sunt ținute secrete, răspunsul lui Elizondo a fost că este și neîncrederea în adversari, dar atunci când vorbești despre o amenințare potențială pe care nu o înțelegi, nu știi ce este, nu știi cum funcționează, de unde provine, sau cine este în spatele ei, problema se pune diferit. El lucrase într-o structură de securitate națională. Oamenii de acolo erau plătiți  tocmai pentru a avea răspunsuri la astfel de întrebări. „Ne-am confruntat cu această problemă de mult timp, dacă nu chiar de decenii. Și faptul că, într-adevăr, guvernul nostru, ca și alte guverne, nu sunt mai aproape de înțelegerea unor elemente de bază este foarte tulburător. Deci, firește, oamenii, în special cei din Departamentul Apărării, nu vor să aibă o asemenea conversație” (cu marele public). Dar el preciza: „Important nu este doar ceea ce spune guvernul, ci uneori și ceea ce guvernul nu spune. Iar guvernul nu a spus niciodată că acest lucru nu există”.

..................................................................................................................................................

Aici se încheie comentariul publicistului, matematicianului și informaticianului Dan D. Farcaș, președintele ASFAN (Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate), ocazionat de remarcabilul articol din The New York Times, despre continuarea, de către autoritățile americane, a eforturilor de înțelegere a naturii OZN-urilor.

Nedumerirea observatorului avatarurilor problemei rămâne: zeci de ani de investigații publice sau secrete nu au fost suficienți pentru aflarea răspunsurilor?

Posibile indicii sunt conținute în interviul înregistrat, care poate fi considerat complementar comentariului postat mai sus.

În conjuncție cu alt fenomen, cel puțin la fel de straniu, deși intens documentat, alegem să încheiem acest exercițiu de imaginație  cu perechea întrebare-răspuns:

Red: „... dumneavoastră considerați, deci, că scenariul răpirilor este plauzibil, în timp ce al contactelor cu autorități de vârf din imperiile lumii - nu.”

Dan D. Farcaș: „Exact !”