Bilet de îmbarcare spre… Oradea şi apoi către Cuba, pentru a-l cunoaşte pe El Caballero de Paris…
6 May 2017
Bilet de îmbarcare spre… Oradea şi apoi către Cuba, unde vom trece pragul Cabaretului Tropicana…
7 May 2017

ILUSTRATE DIN CUBA: Havana – El Caballero de Paris

José María López Lledín – aşa se numeşte una dintre legendele cel mai adânc înrădăcinate în memoria locuitorilor Havanei, nici mai mult nici mai puțin decât El Caballero de Paris (Cavalerul din Paris). Un vagabond celebru, care era cunoscut pe străzile oraşului încă din anii 1950. Era de statură potrivită, cu părul lung şi răvăşit, încărunţit pe alocuri şi, în plus, purta barbă. Avea unghiile deosebit de lungi şi răsucite datorită faptului că nu şi le mai tăiase de mulţi ani şi se îmbrăca în mod invariabil în negru, purtând o pelerină, şi aceasta tot neagră, chiar şi vara, pe căldură. Ducea întotdeauna cu el o mapă cu hârtii şi o pungă în care îşi ţinea puţinele lucruri pe care le avea. Dar de unde venea acest om, pe care lumea şi-l aminteşte cu atâta afecţiune şi care a inspirat o sumedenie de legende ?

* * *

Cavalerul din Paris s-a născut pe 30 decembrie 1899 în provincia Lugo (din Spania). Părinţii lui aveau o mică proprietate cu viţă de vie, unde produceau vin şi rachiu. La vârsta de 7 ani, a început şcoala primară în Negueira, unde a învăţat până la terminarea primei jumătăţi a ciclului secundar de învăţământ. Vorbind despre el, sora sa Inocencia, spunea într-un interviu: „Încă de copil a fost foarte studios. A mers la şcoală destul de mult timp. A rămas la jumătatea ciclului secundar, dar i-au plăcut întotdeauna lecturile bune, muzica bună şi confortul, în aşa măsură încât i se punea bogătaşul familiei.”

La 10 decembrie 1913, pe când avea doar 12 ani, Cavalerul din Paris a ajuns la Havana, la bordul vaporului german „Chemnitz”, şi aici s-a întâlnit cu un unchi, un cumnat al fratelui său Benigno şi cu sora sa Inocencia, care venise în Cuba în 1910.

* * * 

Se spune despre Cavalerul din Paris că şi-a pierdut mințile când a fost arestat în anul 1920 pentru un delict pe care nu îl comisese. Există multe teorii cu privire la arestarea lui. Una dintre ele aminteşte că a fost din cauza furtului unui bilet de loterie. O altă poveste ne dezvăluie că a fost acuzat tot de furt, dintr-o băcănie. Nu a putut depune cauţiune şi i-a fost repartizat un avocat din oficiu, care nu l-a apărat aşa cum trebuie, astfel încât a fost condamnat la o pedeapsă de la 2 până la 3 ani de închisoare.

Alţii vorbesc că un soţ gelos nu a putut suporta ideea că soţia lui s-a îndrăgostit de Cavalerul din Paris şi i-a întins acestuia o cursă pentru a face să pară că este hoţ. Şi o altă poveste, mai romantică de această dată, susţine că El Caballero avea o iubită la Paris, cu care purta corespondenţă. Într-o zi, tânăra s-a hotărât să vină la Havana pentru a-l cunoaşte, dar vaporul la bordul căruia călătorea a naufragiat. Neputând suporta această lovitură a sorţii, Cavalerul nostru şi-a pierdut minţile. Sunt multe povestiri, unele mai credibile decât altele, şi toate încearcă să găsească un motiv pentru nebunia Cavalerului din Paris.

* * *

Despre acest om blând, cu darul conversaţiei, politicos şi spontan, care se plimba pe străzile din Havana, s-a mai ţesut o legendă, aceea a originii supranumelui său. Într-un interviu, Cavalerul declara că acesta provenea dintr-un roman intitulat „Francesas” (Franţuzoaice). Altă dată, tot el ar fi spus că lumea a început să îl numească „El Caballero” în locul cunoscutul ca „Acera del Louvre” (în traducere „Trotuarul Luvrului”), situat în Paseo del Prado, acolo unde se află hotelul Inglaterra, unde lucrase.

Sunt unii care povestesc că porecla i-a fost dată pe vremea când muncea la restaurantul Paris, deoarece într-o zi a venit spunând că el este un cavaler, un rege, iar clienţii au început să se refere la el folosind acest nume. Se poate, de asemenea, să i se fi spus aşa din cauza stilului său vestimentar, iar alții afirmă că porecla i-a dat-o o publicaţie umoristică a vremii respective. Cert este că a intrat în imaginarul popular ca un om sensibil. Mulţi îşi amintesc discuţiile sale despre viaţă, religie, politică şi despre evenimentele zilei. Imaginea lui rătăceşte încă pe străzile din Havana. Nu ca José María López Lledín, ci pentru totdeauna ca El Caballero de Paris.

* * *

În data de 7 decembrie 1977, din cauza stării lui fizice deplorabile, Cavalerul din Paris a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Havana. Acolo i s-a făcut baie, iar părul lung i-a fost pieptănat şi împletit într-o coadă. I s-au dat haine curate, chiar şi un costum negru aşa cum obişnuia el să poarte. Suferea, conform diagnosticului pus de psihiatrul său, doctorul Cazadilla, de parafrenie (o boală psihică prezentând simptome caracteristice paranoiei şi schizofreniei). A murit la 11 iulie 1985, în vârstă de 86 de ani.

* * *

S-au creat în jurul acestui „Cavaler” (din Paris) tot felul de legende care au dăinuit peste timp. Multe dintre ele au fost sursă de inspiraţie pentru scriitori, regizori şi artişti în general. De exemplu, sculptorul José Villa Soberón i-a imortalizat figura în bronz. Statuia este amplasată la intrarea în Bazilica San Francisco de Asís şi, foarte aproape de ea, în interiorul capelei, odihnesc rămăşiţele sale pământeşti. Cavalerul din Paris va rătăci pentru totdeauna pe străzile din Havana, amestecându-se printre trecători, iar legenda numelui său, a iluziilor de grandoare dar şi a generozităţii sufletului ce îl avea, va trece din generaţie în generaţie.

 

Realizat de Esther Reyes Corría – RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)