SPECIAL. VOCEA LIBERTĂȚII. VOCEA DEMNITĂȚII. Monica Lovinescu în dialog cu Anca Mateescu | PODCAST
06 Noiembrie 2023, 09:25
Difuzam și marți, 7 noiembrie 2023, între orele 18.30 și 19.00 câteva dintre interviurile pe care Anca Mateescu le-a realizat cu Monica Lovinescu și care se află pe cele două cd-uri ale volumului editat de Casa Radio, "Și am ales microfonul", volum care se va lansa, în curând, la Târgul de Carte Gaudeamus.
Dintre personajele care aproape că prindeau viață grație harului de povestitor înnăscut al Monicăi Lovinescu nu putea lipsi tatăl ei, pe care-l numea, invariabil, E. Lovinescu. Niciodată Eugen Lovinescu.
”E Lovinescu se retrăsese în literatură ca într-o mânăstire, dar una în care intrau, bineînțeles, toate zgomotele cetății și ale vieții literare” – își amintea Monica Lovinescu.
“Înainte de toate, pentru el, era Literatura, după Literatură urma o pauza mare, și apoi, abia pe locurile al zecelea, al douăzecilea, veneau oamenii la care ținea.”
Copilul Monica și-a dat repede seama că doar dacă scrie poate câștiga atenția tatălui său, astfel încât, la vârsta de 8 ani, a scris un basm care a apărut în Dimineața Copiilor și ai cărui protagoniști erau păpușile ei favorite, Berta și Apașu.
„Din momentul în care am început să scriu, am început sa exist pentru el”, povestește Monica Lovinescu.
"Moartea Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu este un asasinat pentru care nu voi înceta să cer, pe cât se poate cere în România, dreptate'' – spunea Monica Lovinescu, în toamna lui 1993, la Paris.
Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu a fost arestată în mai 1958, la vârsta de 71 de ani, pentru „subminarea ordinei de stat“ şi condamnată la 18 ani de închisoare, cerându-i-se, în schimbul eliberării, să-şi convingă fiica să devină colaboratoare a Securităţii. Lăsată fără medicamentele necesare, moare în închisoare, doi ani mai târziu, de hidropizie. Uciderea Ecaterinei Bălacioiu de către comuniști a fost drama vieții Monicăi Lovinescu, o rană care nu s-a închis niciodată. S-a simțit mereu vinovată de moartea mamei ei și sacrificiul Ecaterinei Bălăcioiu a urmărit-o neîncetat, până la sfârșit. Obișnuia sa spună că mama ei și-a sacrificat viața pentru ca ea să poată trăi la Paris, în libertate.
