Strada Academiei din București (I)

Sunt strada Academiei și povestea mea începe pe la 1679, an în care Șerban Cantacuzino a fondat prima școală superioară numită „Sfântul Sava” și care a funcționat în mănăstirea Sfântul Sava, ridicată la sfârșitul secolului XVI, edificiu refăcut complet de Constantin Brâncoveanu. Pe vremea aceea mă numeam „ulița Colegiului”.

Sunt una dintre cele mai vechi artere bucureștene și leg strada Doamnei de Calea Victoriei, cobor până spre Piața Revoluției. Astăzi vreau să vă povestesc despre Galeriile Blanduziei, un centru comercial, dar și de recreere și divertisment, pe locul cărora acum este doar o parcare mare.

Centrul comercial devine un loc de petrecere. Așa-zisele grădini se înmulțesc, iar străzile se deschid către noua lor folosință, cea a promenadei. În 1902, Alexandru Andronescu, secretar general al Teatrului Național, închiriază grădină de la impresarul Mihailovici, amenajează o scenă unde aveau loc piese de teatru, iar peste un an, în 1903, înființează „Compania de Teatru de Operetă și Comedie Blanduzia”, nume dat în cinstea poetului dramaturg Vasile Alecsandri.

Comediile de la Blanduzia aveau să rivalizeze cu cele de la Union, Rașca, Oteteleșanu, Stavri, Orfeu, Tivoli, Colosul, Cărăbușul. Pe modelul lor se vor înființa mai târziu „teatrele de cartier”, precum cele din Calea Griviței, Hala Traian sau Calea Călărașilor.