PORTRET: Johnny Răducanu – „Mr. Jazz of Romania” şi povestea sa unică

Duminică, 19 septembrie, se împlinesc 10 ani de la plecarea la Domnul a marelui muzician Johnny Răducanu, cel mai important şi cel mai iubit exponent al jazz-ului românesc din istorie. Contrabasist, pianist, compozitor, aranjor şi lider de formaţie, apreciat atât în ţară cât şi în străinătate, Johnny Răducanu a fost supranumit de către marele jazzolog american Leonard Feather „Mr. Jazz of Romania”.

Johnny Răducanu (pe numele său real Răducanu Crețu) s-a născut pe 1 decembrie 1931, la Brăila, într-o familie de romi cu tradiţii muzicale de peste 300 de ani, de pe timpul lăutarului Petre Creţu Solcanu.

Mama lui Johnny Răducanu cânta la pian, fraţii ei, de asemenea – Oană (pian, contrabas, trompetă, baterie), Cristache (vioară) şi Sandi – pian. La rândul lui, tatăl lui Johnny Răducanu – Creţu Costică – cânta la contrabas, însoţise trupa de operă Leonard şi era fiul lui Petre Creţu Solcanu (el însuşi cânta la diblă, ca şi fratele lui mai mare, Şerban, ceilalţi doi fraţi mai mici – Micul şi Ghioca – fiind potcovari).

Din ceilalţi nouă fraţi ai lui Johnny Răducanu, toate cele cinci surori ale lui au murit în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, iar dintre cei cinci băieţi Johnny a fost mezinul.

Cel mai mare dintre ceilalţi patru băieţi era Dumitru (Mitică) Creţu, pianist şi compozitor la Bucureşti, al cărui fiu, Michael Creţu – finul de botez al lui Johnny Răducanu – este, ca şi naşul său, contrabasist, compozitor şi profesor la Manchester, al doilea frate al lui Johnny era pianistul Ion Mişu Creţu, primul dirijor al Ansamblului „Doina Vrancei” din Focşani, iar ceilalţi doi fraţi ai maestrului au locuit la Câmpulung Moldovenesc – Victor Creţu, care se dedicase viorii, dar a decedat de tânăr, şi Mitei, care a fost zeţar.

Johnny îşi face studiile primare la Brăila, iar pe cele muzicale de pian le începe la vârsta de cinci ani, în 1936, sub îndrumarea profesoarei Giuseppina Papanti, în cadrul Societăţii Filarmonice „Lyra” – înfiinţată la Brăila în 24 octombrie 1883, ce avea să funcţioneze până la transformarea localului în cinematograf, în 1947.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-şi ajuta familia, Johnny Răducanu cânta la acordeon, cu prilejul unor petreceri organizate de ofiţeri.

Despre copilărie, artistul declara: „Îmi amintesc primăverile copilăriei, când ieşeau ţigăncile cu ghiocei şi zambile, când se însorea puţin, se schimba lumina de iarnă şi adia uşor vântul de simţeai că pluteşti deasupra pământului. Soarele era crud, n-avea putere, dar venea, aşa, o căldură parcă de jos în sus, din pământ. Umblai ca un nebun după un zâmbet de fată, după un clipit de gene. Cât am fost copil (mare haimana, până am început să iau în serios pianul!), mama ştia că de cum dădea colţul ierbii şi până se usca, toată ziua stăteam afară, la joacă. Era o fericire pentru toată omenirea. Pe noi, adolescenţii, ne făcea să visăm; tinereţea pulsa în noi şi știam că puteam să cucerim lumea întreagă. Tot primăvara, lumea ieşea la terase şi grădini, orchestrele îşi recompuneau repertoriul şi reîncepeau programele teatrelor de vară. Tata îşi reînnoia contractele şi mergea să cânte la restaurantele hotelurilor de pe Riviera franceză.”

A studiat la Şcoala de Muzică din Cluj (actualmente Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă”), începând cu anul 1950, pe care Johnny a absolvit-o, la clasa de contrabas, în anul 1953, apoi a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, clasa contrabas – clasa profesorului Iosif Prunner – , în perioada 1953-1956.

Începând cu anul 1953, când Johnny avea 22 de ani, Maria Tănase – care lucrase şi cu tatăl lui, cu contrabasistul Creţu Costică – îl ia pe tânăr în formaţia ei, tot în calitate de contrabasist, efectuând concerte în Bucureşti şi în ţară.

În anii ’50, a cântat la cluburi din Mamaia, mai ales la barul de la ultimul etaj al Hotelului Perla, iar Între anii 1957 şi 1971 a fost membru al orchestrei Casei de discuri ”Electrecord”.

A fost căsătorit cu Geta Costin între anii 1962 și 1970, însă după divorţ relaţia dintre cei doi a fost mai caldă ca niciodată, de-a lungul anilor, până la plecarea dintre noi a doamnei, în anul 2008. Ea a fost muza artistului, fără de care amintirile muzicale care au rămas în urma lui Johnny ar fi fost cu siguranţă mai sărace. Despre fotsta sa soţie, artistul declara, la despărţire: „O lumină blândă a fost în viaţa mea Geta Costin. A fost un dar de la Dumnezeu întâlnirea cu ea, pentru că mi-a schimbat viaţa. A trecut peste toate prejudecăţile, a avut răbdare cu mine, m-a făcut să înţeleg că numai cu talentul şi cu harul de la Dumnezeu nu faci nimic dacă nu eşti instruit şi cultivat”.

A întreprins numeroase turnee peste hotare, la Moscova în anul 1962, la Festivalurile de muzică uşoară de la Varşovia şi Praga – în anul 1968, la Belgrad, în Suedia, Olanda, Germania, Spania, Franţa, Grecia, Belgia, Statele Unite, sau Elveţia.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, începând cu anul 1971, în anul 1976 i-a fost conferită „Diploma de merit” oferită de Departamentul cultural al Statelor Unite pentru activitatea muzicală, iar în anul 1987, a devenit membru de onoare al Academiei ”Louis Armstrong” din New Orleans.

În anii ’80 era invitat constant la atelierele de improvizaţie ale artiştilor de jazz din Constanţa.

A colaborat cu muzicieni importanţi ai lumii – trompetistul Art Farmer, trombonistul Slide Hampton, pianiştii Friedrich Gulda şi Guido Manussardi, şi a cântat şi cu nume mari ale muzicii de jazz de la noi, Anca Parghel şi Teodora Enache.

Printre realizarile discografice în domeniul jazz-ului se numără: ”Jazz made in Romania” (1987); ”Confesiuni” (I, II, III); ”To His Friends” (1997); ”Jazz Behind the Carpathians” (1999); ”Jazz antifanariot” (2002); ”Jazz Made in Romania-Live in San Francisco” (cu Teodora Enache, 2002), ”Jazz Bestament” (2005); ”Chamber Jazz Music” (2008); ”Inside Stories-Jazz Poems” (2009).

Pe lângă activitățile sale din domeniul muzical, Johnny Răducanu s-a remarcat și pe scena teatrului. Astfel, a susținut împreună cu Ion Caramitru spectacolul de teatru poetic “Dialoguri și fantezii în jazz” pe scena Teatrului Național București, dar și pe scene internaționale, cum ar fi Teatrul Moliere-Maison de la Poesie din Paris.

Johnny a primit, prin Hotărârea Consiliului local Municipal nr. 136 din 29 septembrie 1997, titlul de „Cetăţean de Onoare al Brăilei”, care i-a fost înmânat în cadrul unei ceremonii oficiale, la 25 octombrie 1997.

În anul 2002, îi apare primul său volum autobiografic, „Singurătatea, meseria mea”, la Regent House Printing & Publishing, iar în anul 2005, cel de-al doilea – „Țara lui Johnny”, la editura Vivaldi.

Eminent instrumentist de jazz, Johnny Răducanu a abordat şi compoziţia, scriind numeroase piese de jazz, dar şi de muzică uşoară, cum sunt ”Vechiul port”, ”De mult într-o carte”, ”Nu veni, nu pleca”, ”Mă cheamă marea”, ”Iarna, iarna”.

A compus, de asemena şi ilustraţia muzicală a unor piese de teatru importante – ”Livada de vişini” şi ”Don Juan”.

Pe 13 octombrie 2008, a primit diploma de membru de onoare al Societăţii Filarmonice Lyra şi medalia jubiliară „Lyra 125”, în cadrul unei ceremonii organizate la Casa Tineretului din Brăila.

În aprilie 2010, Johnny Răducanu a susţinut, alături de Aura Urziceanu, un concert memorabil la Sala Palatului, alături de unul dintre cele mai celebre big-band-uri din lume, Duke Ellington Orchestra.

A trecut prin cinci by-pass-uri, era bolnav de ani buni de diabet şi primea din partea statului român o pensie de … 420 de lei.

Johnny Răducanu a trecut la cele veşnice la 19 septembrie 2011, în locuința sa din Strada Oltarului din București, în urma unui atac de cord. A fost înmormântat la Cimitirul Mănăstirii Cernica, la 21 septembrie 2011.

La 8 decembrie 2011 a fost lansată cartea “Johnny Răducanu – 30 de miniaturi pentru pian”, apărută la Editura Tracus Arte, iar începând din anul 2013, la Brăila, are loc anual Festivalul Internațional de Jazz ”Johnny Răducanu”, organizat de Consiliul Județean Brăila, Centrul de Creație, ”în scopul omagierii ilustrului brăilean Johnny Răducanu, al perpetuării operei sale, a personalității sale artistice distincte”.

Cu o carieră muzicală ce s-a întins de-a lungul a mai bine de jumătate de secol, Johnny Răducanu, a fost un veteran al muzicii româneşti.

Ca om a fost întotdeauna un jovial, un individ pus pe glume, deşi în sinea sa a rămas un singuratic, dar şi un critic înverşunat al realităţilor nedrepte din viaţa de zi cu zi. Johnny Răducanu a fost un om care şi-a trăit viaţa din plin, cu pasiune, uneori cu excese, dar a ştiut să contrapună celebrităţii şi valorii sale, decenţă şi discreţie.

RADOR: Razvan Moceanu