Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 6 - Naționalizarea, amputarea economiei țării

La sfârșitul Primului Război Mondial s-a realizat România Mare. Cele mai bine de două decenii următoare au însemnat un curs ascendent, o perioadă de reforme, modernizare, creștere economică, de valorificare a resurselor interne iar anul 1938 rămâne un etalon pentru dinamica dezvoltării din perioada interbelică. Nu pot fi ignorate greutățile generate de conversiunea monetară, imediat după Primul Război Mondial, recesiunea, corupția, mișcările extremiste, dar instituțiile Statului au continuat să funcționeze. Trăinicia lor fusese verificată la noi și aiurea. Acum, după al Doilea Război Mondial, înceta dezvoltarea firească; în materie economică principala grijă a ocupantului era jefuirea sistematică a tuturor resurselor materiale, dublată de transformarea oamenilor, de la ministru la hamal în simpli executanți. Bine informați, așa cum fuseseră pe vremea Regulamentului Organic, când au poruncit faimosul recensământ din 1838, rușii inventariază potențialul țării și înțeleg să și-l apropie cât mai repede și cu cea mai mare brutalitate. Societăți mixte de exploatare, sovromurile, consilieri sovietici în orice întreprindere mare, confiscarea și naționalizarea, sub pretextul existenței unor părți de capital german (până la urmă și de al aliaților  anglo-franco-americani!), nimic n-a fost cruțat pentru punerea pe butuci a economiei românești. Industria nouă, șantierele patriei, cu muncă forțată, ce se nășteau atunci, au însemnat ani de zile, un consum uriaș de forță de muncă, costuri mari de producție și practicarea dumpingului ca preț al ieșirii pe piața externă. Urmarea s-a văzut curând: cartelarea alimentelor și a altor bunuri de consum, sistarea importurilor destinate populației, raționalizarea benzinei, mai târziu a căldurii și, în același timp, consolidarea economică a unei pături de privilegiați: mutarea în casele și lucrurile ”foștilor oameni”, dreptul exclusiv de a folosi mașini de culoare neagră, magazine și policlinici cu circuit închis, depozite de unde puteau alege mobilă confiscată de la burjui, călătorii cu nava Transilvania în exclusivitate, acces preferențial în facultăți, pe bază de dosar, într-un cuvânt, această diferențiere clară între stăpânul comunist și omul de rând. 

Georgeta Filitti