Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

„Dacă mă gândesc azi la acel trecut și mă întreb: ar fi
fost poate mai bine să fi fost afară, să mai fi scris o carte, tot pentru
sertar, pentru că în anii aceia scriam pentru sertar, ar fi fost mai bine?
Mărturisesc, o spun cu toată sinceritatea, nu. A fost mai bine că a fost să fie
acei ani. Am cunoscut acolo, pentru întâia oară în viața mea, cu adevărat, tot
ce poate să însemne omul, de la infamie și josnicie la sfințenie. Ceea ce știu
despre om și oameni, o știu nu atât din multele cărți pe care le-am străbătut,
ci din anii aceia de pușcărie. “

Când a fost prima oară arestat, în 1948, Nicolae Balotă avea 23 de ani și era asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. Este judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv care consta în cărțile de literatură, istorie, filosofie din propria bibliotecă. După cele șase luni de detenție, își pierde postul de la Universitate. Un fost pușcăriaș politic nu putea avea dreptul de a preda. Se întoarce în închisoare șapte ani mai târziu, în 1956, de rândul acesta din cauză că redactase, împreună cu frații Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu, un memoriu în care se arăta cum erau încalcate la noi drepturile greco-catolicilor. Închisorile de la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej au făcut parte din traseul detenției lui Nicolae Balotă, celor 7 ani de închisoare adăugându-li-se și doi de domiciliu obligatoriu, la Lătești. Nicolae Balotă iese din temnițele comuniste învins, adică semnând un acord de colaborare cu Securitatea. Afirmarea culturală de după eliberarea din închisoare, care a însemnat enorm de mult pentru cărturarul de formație enciclopedică, a beneficiat de colaborarea cu acest organ de represiune.