"Muzica e puternic influențată de epoca în care se naște, inevitabil" Dirijorul Gabriel Bebeșelea la "Ascultă vocile de azi"

Gabriel Bebeșelea este dirijorul principal al Filarmonicii „George Enescu” și director artistic al ansamblului de instrumente de epocă și al festivalului „Musica Ricercata”.

Se bucură de o carieră internațională bogată, fiind invitatul unor ansambluri apreciate, precum Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestre Philharmonique de Marseille, Orchestra Simfonică din Barcelona, Orquesta Sinfónica de Castilla y León, Orchestra Simfonică din Singapore, Orchestra Filarmonică Națională a Rusiei etc.

Gabriel Bebeșelea este cunoscut și pentru faptul că se dedică cercetării și redescoperirii muzicii și este responsabil pentru descoperirea mai multor capodopere muzicale demult uitate sau neglijate. În 2017, pentru a scoate la lumină o astfel de muzică, a fondat ansamblul „Musica Ricercata” - un colectiv artistic internațional dedicat interpretării informate din punct de vedere istoric a muzicii.

Despre începuturile sale muzicale vorbește la Ascultă vocile de azi, pe 26 decembrie 2025, de la ora 17.00.

“Probabil că, dacă nu mă nășteam la Sibiu, într-o familie de muzicieni și înconjurat nu doar de muzică, dar și de foarte multă interculturalitate, de foarte multă conexiune cu alte moduri de a vedea viața, probabil că n-aș fi mers pe drumul dirijatului. Probabil că nici n-aș fi făcut muzică. Dar am avut foarte mare noroc că s-au aliniat planetele de așa manieră, încât educația mea muzicală a fost foarte atent privită de părinți de când eram copil mic, dar mai ales ulterior am avut norocul că existau niște biblioteci foarte bine dotate din punct de vedere muzicologic și am avut de unde să mă interesez și de unde să citesc și să învăț înainte de a da admiterea la conservator.

În plus, e un lucru special cu această conexiune pe care o au toate etniile, nu doar în Transilvania, peste tot în lume, în care există acest, așa-zis, culture clash, în care se lovesc aceste multietnii. Creația culturală, nu vorbesc doar de muzică, artele în general sunt atât de influențate și interinfluențate de toate aceste schimburi culturale, încât e foarte bogată zona respectivă din punct de vedere istoric. Muzica ricercata a început ca un omagiu adus lui Ligeti, dar, de fapt, a dus și ideea de a cerceta din perspectiva secolului XXI, de a ne uita spre trecut din prezentul actual.”

Deoarece interviul a avut loc după o repetiție cu Orchestra Națională Radio, pentru un concert cu program integral Ravel, încheiat cu binecunoscutul Bolero, realizatoarea Anamaria Spătaru l-a întrebat de ce această lucrare atât de cântată și atât de cunoscută, acest șlagăr pe care îl poate fredona oricine, reprezintă încă o provocare pentru dirijor și orchestră:

"Aș spune, în primul rând, că provocarea principală este pentru orchestră, pentru că, de fapt, toate solourile de pe parcursul lucrării au o dificultate extraordinară. Nimic din ceea ce a scris Ravel nu este simplu, pentru orice trebuie muncit. Nu există o singură notă pentru care să nu trebuiască să aduci măcar o picătură de transpirație.

De fiecare dată mă fascinează, în Bolero, acest flux continuu, care este foarte dificil de menținut. Să păstrezi același metronom timp de 14–15 minute este extrem, extrem de solicitant, aș spune. Și nu solicitant fizic, ci intelectual.

În plus, este foarte interesant cum reușești, de fiecare dată, să coagulezi această lucrare si să fie diferită. Niciodată nu e la fel. În nicio repetiție nu e la fel. În niciun concert nu e la fel, chiar dacă o interpretezi cu aceeași orchestră. Pentru că și solourile respective au o oarecare libertate, pe care Ravel o structurează în funcție de bara de măsură în care ne întâlnim cu toții, dar în interiorul lor există acea micro-libertate numită muzical rubato, care vine de fapt de la „rubare”, de la „a fura”: furăm dintr-o valoare, dar o adăugăm în alta. Există întotdeauna o lege a compensației în această libertate.

Îmi place foarte mult să fac o paralelă între libertatea muzicală și libertatea din democrație. Totul ține de reguli. Dacă avem niște reguli foarte stricte, putem fi liberi în cadrul lor. Altfel, este anarhie — exact la fel ca în muzică. Atunci când respectăm regulile cu strictețe și regăsim acele șabloane ritmice de o precizie covârșitoare în Bolero de Ravel, abia atunci lucrarea devine cu adevărat plină de libertate." (Gabriel Bebeșelea)