Horezu – Povești sculptate în ceramică

20 August 2018, 06:00

Inima Olteniei găzduiește locuri pline de istorii și de meștesuguri transmise din moși strămoși, care astăzi reprezintă un principal punct de interes pentru turiștii români și în special pentru cei străini.

Situat în partea centrală a județului Vâlcea, la jumătatea drumului dintre Râmnicu Vâlcea și Târgu Jiu, Horezu prezintă un climat blând în orice parte a anului, zona depresionară adăpostește orașul de vânturile puternice și de schimbările bruște de temperatură.

Primele însemnări ale orașului provin anilor 1400, într-un documentar aparținând domnitorului Vlad Călugărul, care menționa de satul Hurez. Numele are și el o însemnătate aparte. Acesta provine de la numele unei păsări, ciuhurez, care populează pădurile din jurul zonei, fiind asemănătoare unei bufnițe.

Dacă vreodată într-o discuție se aduce vorba de orașul Horezu, marea majoritate se va gândi la ceramica de Horezu și la frumusețea artei artizanale pe care locuitorii o mânuiesc de multe secole. În trecut, această artă reprezenta o modalitate de întreținere a familiilor. Aceștia le vindeau în târguri și în bâlciuri pentru a-și asigura traiul zilnic.

Astăzi, ceramica de Horezu reprezintă o întreagă afacere și o semnătură a ceramicii populare românești. Turiștii sunt fascinați de măiestria cu care localnicii mânuiesc lutul și cum ies adevărate opere din picturile cu care aceștia îmbracă obiectele. Întregul act de prelucrare a ceramicii poate fi văzut la unii localnici care împărtășesc cu turiștii talentul lor. Aceștia pot observa îndeaproape procesul de modelare și vopsire a vaselor. Semnătura artiștilor din această zonă este reprezentată de cocoș, acesta fiind prezent pe majoritatea vaselor pictate.

Mânăstirea Horezu (Hurezi) este printre primele atracții turistice de pe lista turiștilor. Construită în anii 1690-1693 sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, aceasta prezintă o arhitectură pe deplin brâncovenească. Construită sub ideea unei cetăți, aceasta prezintă ziduri groase din cărămidă de piatră și este cu siguranță un monument de artă al perioadei. Aceasta vine însoțită și de o legendă conform căreia meșterii lucraru la construirea ei doar noaptea, de teama turcilor, pe sunetul păsărilor de noapte ciuhurezi, de aici provenind și numele. Scopul inițial fusese acela de mânăstire de călugări, iar în 1872 a devenit mânăstire de maici.

Dacă excursia este îndreptată în zona Olteniei, nu trebuie ratate nici Cheile Oltețului și Peștera Polovragi. Oferind un peisaj pitoresc, este o delectare vizuală deosebită să privești aria naturală situată în Munții Căpățânii din Carpații Meridionali.

Peștera Polovragi este o frumusețe naturașă întinsă pe 10 km și se numără printre cele mai mari peșteri de pe teritoriul României, clasându-se pe locul cinci ca dimensiune. Deși are o lungime considerabilă, doar 1 km din aceasta poate fi vizitată de turiști. Tot aceasta găzduiește tronul marelui Zamolxis despre care se spune că se adăpostea în aceasta, locul fiind astfel unul sacru.

Peștera Muierii nu trebuie să lipsească nici ea de pe lista obiectivelor turistice. Cu o lungime de 7 km și organizată pe patru niveluri, peștera ascunde povești și legende din trecut. Se spune că reprezintă locul în care se adăposteau femeile și copiii în timpul în care bărbații erau pe câmpul de luptă. Arheologii au descoperit ulterior urme ale animalelor sălbatice și craniul unei femei cu o vechime de 30000 de ani.

Din punct de vedere cultural, Muzeul Trovanților este o adevărată uimire. Pietrele care cresc de la o dimensiune de câțiva centimetri până la 6-10 metri sunt o adevărată atracție și o minune a naturii. Culele Duca și Greceanu reprezintă casele boierești fortificate, specifice zonei, care au aspectul și susținerea unui turn. Tot aici se regăsește casa memorială I.G.Duca.

Într-un univers istoric desăvârșit, încadrat în rama unui peisaj de poveste, merită să adulmeci fiecare secundă petrecută aici, și, cu puțin noroc să înveți și taina meșteșugului oltenesc.

Torcea Ana-Maria

Sursele articolului: