ILUSTRATE DIN CUBA: Enriqueta Faber 3

În anul 1822, în oraşul Baracoa a avut loc un eveniment care a provocat o mare agitaţie socială: la Comisia pentru Afaceri Politice a fost deschis un dosar penal împotriva unei femei pentru că a îmbrăcat haine bărbăteşti şi a contractat şi consumat o căsătorie cu o altă femeie. Numele acuzatei: Enriqueta Faber.

​* * *

„Doctorul Faber” (aşa cum ajunsese să fie cunoscută în societatea cubaneză Enriqueta) devenise o persoană foarte importantă în Baracoa, lucru care se datora activităţii umanitare pe care o desfăşura. Dar cu toate acestea ea trăia sub o presiune socială constantă, deoarece creşteau suspiciunile că ar fi femeie. Juana de Leon, soţia Enriquetei cu care aceasta se căsătorise în luna august a anului 1819, acceptase la vremea respectivă că urmau să trăiască împreună ca două prietene şi nicidecum ca soţ şi soţie. Dar lucrurile s-au schimbat pe măsură ce a trecut timpul, iar Juana a început să fie tot mai insistentă pentru că dorea să aibă o viaţă conjugală, să spunem, normală. Aşa se face că Enriqueta a sfârşit prin a-i mărturisi Juanei tot adevărul privind sexul ei.

Deşi au căzut de acord să locuiscă în continuare împreună ca două surori, situaţia a devenit tot mai greu de suportat, ceea ce a condus la o separare inevitabilă. Astfel, în luna mai 1822 Enriqueta a părăsit Baracoa şi s-a stabilit într-o localitate din apropiere numită San Anselmo de los Tiguabos. Acolo s-a ascuns o vreme de autorităţi, dar zvonurile au continuat să o urmărească. Se spune că „Doctorul Faber”, pentru a-şi dovedi masculinitatea, a căutat tovărăşia unor indivizi dedaţi băuturii, printre care şi unii gata oricând să provoace dispute.

​* * *

Există multe controverse cu privire la relaţia dintre Enriqueta şi Juana. Dar dincolo de toate aceste speculaţii, cert este faptul că în ianuarie 1823 Juana de Leon a depus o plângere penală în care susţinea că soţul ei nu era bărbat, ci o femeie deghizată în bărbat şi a cerut astfel anularea căsătoriei lor. Pe lângă alte învinuiri, Enriqueta a fost acuzată şi de falsificare de documente, practicarea ilegală a medicinei, profanarea sacramentului catolic al căsătoriei şi impostură. Ca urmare, Enriqueta Faber a fost arestată de autorităţile din San Anselmo de los Tiguabos, unde se refugiase, şi a fost declarată legal femeie.

​* * *

În prima săptămână a lunii februarie 1823 Enriqueta Faber a fost judecată, iar în luna iunie a aceluiaşi an un tribunal din Santiago de Cuba a pronunţat sentinţa, condamnând-o la 10 ani de închisoare pentru sacrilegiu şi înşelăciune. I-au fost luate titlurile şi i-a fost anulat permisul de şedere în Cuba. Totodată, Enriquetei i-au fost confiscate proprietăţile şi a fost obligată să îi plătească daune Juanei de Leon. Sub supravegherea specială a autorităţilor a fost trimisă să îşi execute pedeapsa la Centrul de Reeducare pentru femei din Havana. Ea trebuia să rămână închisă acolo până când, după ispăşirea pedepsei, avea să fie deportată undeva în străinătate. Şi cu toate că a trecut prin momente teribile în timpul procesului, simţindu-se hărţuită la tot pasul, a recurs totuşi la dreptul ei de a face apel. Avocatul Manuel Vidaurre a fost cel care a apărat-o în mod strălucit. Pe lângă numeroasele argumente aduse în favoarea ei, el a spus că: Ea nu este o infractoare. Societatea este mai vinovată decât ea odată ce le-a refuzat femeilor drepturile civile şi politice, transformându-le în obiecte menite a satisface plăcerile bărbaţilor. Clienta mea a procedat chibzuit îmbrăcându-se cu haine bărbăteşti, nu numai pentru că legile nu o interzic, ci şi pentru că, părând bărbat, ea putea să studieze, să lucreze şi avea libertate de acţiune în toate privinţele pentru a înfăptui lucruri bune. Şi apărarea a continuat: ....Ce infractoare este aceasta care îşi iubeşte şi îşi respectă părinţii, care îşi urmează soţul printre loviturile de tun ale marilor bătălii, care vindecă răniţii, adăposteşte şi educă negrii neajutoraţi şi se căsătoreşte doar pentru a oferi alinare unei biete orfane bolnave? Ea, deşi era femeie, nu a vrut să recurgă la trista şi comoda opţiune a prostituţiei....

În acest moment al apărării se spune că procurorul ar fi interveni ironic: Trebuie că e o sfântă, la care Manuel Vidaurre a ripostat: …sau mai degrabă o victimă.

​* * *

Am putea afirma despre Enriqueta Faber că a fost oarecum norocoasă, deoarece instanţa i-a redus pedeapsa de la 10 ani de închisoare la 4 ani de muncă în cadrul Spitalului San Francisco de Paula din Havana. Acest loc a reprezentat, aşadar, primul spital cubanez în care Enriqueta Faber şi-a exercitat profesia ca femeie medic, purtând de data aceasta ţinuta adecvată sexului său. După ispăşirea pedepsei Enriqueta trebuia, conform sentinţei judecătoreşti, să fie expulzată. Aşa cum era de aşteptat, această sentinţă a dus la un colaps total în viaţa ei, transformând-o dintr-o persoană paşnică şi binevoitoare într-una irascibilă şi violentă. Astfel, ea a încercat să evadeze din spital şi, la sugestia episcopului, a fost transferată într-un centru de reabilitare pentru femei în capitala Cubei, Havana.

​* * *

Potrivit documentelor, Enriqueta Faber a executat doar o parte din pedeapsă, deoarece după mai multe scandaluri a ajuns să fie deportată şi trimisă la în Statele Unite ale Americii, la New Orleans, oraş unde avea rude. Ea a părăsit astfel Cuba însoţită de o notă din partea autorităţilor coloniale cubaneze în care scria: Enriqueta Faber Caven. Născută la Lausanne, Elveţia, în 1791. Supusă a regelui Franţei. A executat patru ani de detenţie lucrând în Spitalul de Femei din Havana. A comis următoarele infracţiuni: sperjur, falsificare de documente, dare de mită, instigare la violenţă, practicarea ilegală a medicinii, impostură (pretinzând că este de sex masculin), siluire şi fapte grave împotriva instituției căsătoriei. I s-a interzis să locuiască în Cuba și în orice alt teritoriu al Coroanei spaniole. Rămâne la dispoziţia autorităţilor din New Orleans.

Enriqueta a ajuns la New Orleans (Louisiana) unde a lucrat ca infirmieră. Există mai multe versiuni despre ce s-a întâmplat cu ea după aceea, însă fără dovezi concrete. Unii spun că ar fi murit tot ca bărbat şi că ar fi fost cunoscută în Statele Unite ale Americii sub numele de „Doctorul elveţian”. O altă versiune ne povesteşte că în anul 1844 Enriqueta a plecat la Veracruz (în Mexic) ca misionară, cu numele de Sora Magdalena, îmbrăcată în veşmântul Surorilor Carităţii. În acest mod a continuat să acorde asistenţă medicală săracilor, iar mai târziu a devenit Maica Superioară a Congregaţiei. În cele din urmă Enriqueta s-ar fi întors în Statele Unite ale Americii, unde a şi murit în anul 1856, la vârsta de 65 de ani. Există şi autori care susţin că după sosirea ei la New Orleans Enriquetei i s-a pierdut urma, rămânând astfel un gol istoriografic care a căzut în domeniul speculaţiilor şi al misterului, deoarece nu se ştie cu certitudine care a fost adevărata ei soartă pe pământul american.

​* * *

Mai sunt încă multe de spus despre Enriqueta Faber, o femeie extraordinară care a reuşit să rămână fidelă idealurilor sale, să trăiască într-un mod autentic şi să lupte împotriva prejudecăţilor sociale ale vremii în care a trăit, plătind scump pentru asta. Astăzi, în Havana, foarte aproape de ultimul loc în care Enriqueta Faber a practicat medicina, pe promenada Alameda de Paula, găsim o sculptură a ei în mărime naturală, lucrată în bronz şi părând aproape în mişcare, realizată de artistul Jose Villa Soberon. O replică a statuii va fi amplasată pe promenada pietonală a bulevardului din Baracoa. Aceasta face parte dintr-un proiect finanţat de ambasada Elveţiei în Cuba, care urmăreşte să recupereze moştenirea unei femei care a forţat limitele, fiind o adevărată precursoare a mişcării feministe din Cuba.

​* * *

Dacă doriți să aflați mai multe despre viața Enriquetei Faber, prima femeie medic care a practicat medicina în Cuba, vă oferim două sugestii: cartea profesorului şi cercetătorului Julio Cesar Pages, care a strâns dosarele despre cazul Enriqueta Faber sub forma unui roman pe care l-a intitulat „Por andar vestida de hombre” (Pentru că a umblat îmbrăcată în bărbat) şi lung metrajul cineastului Fernando Perez, care a fost foarte impresionat de viaţa acestei femei, realizând filmul „Insumisas” (Nesupuse).

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)