ILUSTRATE DIN CUBA - Plantaţia de cafea La Isabelica

Plantaţia de cafea La Isabelica (Cafetal La Isabelica) este un loc fermecător, cu o climă foarte plăcută, specifică muntelui. Ruinele sale, transformate astăzi în muzeu, sunt reprezentative pentru plantaţiile franceze de cafea din Cuba. La Isabelica, hacienda numită aşa de proprietarul ei, francezul Victor Constantin Couzo, se găseşte în apropiere de Gran Piedra. Această rocă enormă, situată la 1.225 metri deasupra nivelului mării şi la 26 km de oraşul Santiago de Cuba, este înconjurată de o arie protejată, în care există o varietate de plante considerate exotice şi specii endemice, chiar în inima Munţilor Sierra Maestra. Un adevărat colţ de rai.

* * *

La Isabelica a fost construită între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, alături de alte haciende. Povestea locului începe cu Revoluţia haitiană din anul 1791, când mii de sclavi, nemaiputând suporta asuprirea la care erau supuşi, s-au ridicat împotriva stăpânirii franceze. Acesta este motivul pentru care, împinşi de teamă, mulţi colonişti francezi au fugit din Haiti şi au ajuns pe ţărmurile din estul Cubei. Erau însoţiţi şi de sclavi, pe care i-au luat cu ei în încercarea de a-şi salva nu doar vieţile, ci şi averea. Iar odată ajunşi în Cuba, francezii au profitat cu pricepere de solul fertil şi au creat mici complexe agroindustriale pentru a se ocupa de cultivarea cafelei în această zonă muntoasă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Victor Constantin Couzo, care nu numai că a contribuit la dezvoltarea industriei cafelei în Cuba la începutul secolului al XIX-lea, dar a devenit şi personajul central al multor legende povestite de sclavii de pe plantaţie şi de descendenţii lor care au trăit în aceste locuri.

* * *

Se spune că Victor a adus-o cu el pe frumoasa mulatră Isabel Maria şi că proprietăţii i-a pus numele „La Isabelica” din dragoste pentru ea. Acest loc foarte retras a devenit astfel refugiul unei iubiri cenzurate de prejudecăţile rasiste ale vremii. Din câte se povesteşte, dragostea lui Victor pentru metisa lui a fost atât de mare, încât Isabel Maria a rămas singura femeie din viaţa lui, deşi ea a trăit şi a murit ca sclavă.

Victor Constantin Couzo avea în stăpânire douăzeci şi cinci de sclavi, printre care şi pe iubita sa, Isabel Maria. Timp de zece ani a construit în aceşti munţi o casă impunătoare folosind materiile prime pe care le avea la îndemână: var, piatră şi lut. Mulţi spun că aceasta a fost cea mai prosperă plantaţie de cafea din secolul al XIX-lea din estul Cubei şi una dintre cele mai bine conservate dintre numeroasele plantaţii de cafea care au populat acest loc izolat. Dovadă este faptul că până în ziua de azi s-au păstrat spaţii amenajate pentru uscarea cafelei şi mori care au funcţionat în acea perioadă plină de splendoare.

* * *

Eminentul cercetător din Santiago de Cuba, Fernando Boytel Jambú, a fost principalul promotor al restaurării plantaţiei de cafea La Isabelica. În anul 1959, după ce a efectuat săpături arheologice în această zonă, el a supus casa unui proces de restaurare cu scopul de a o transforma în muzeu. Acest lucru s-a şi înfăptuit, muzeul fiind inaugurat oficial în data de 19 mai 1961. În cele 17 săli ale sale sunt expuse peste 500 de obiecte care ilustrează prezenţa franco-haitiană în această regiune a Cubei în secolul al XIX-lea.

Casa ridicată pe plantaţia de cafea La Isabelica este un adevărat exemplu de arhitectură autohtonă. Folosind materiale din partea locului, conacul reprezintă un mod nou de a construi, adus de francezi. Se remarcă prin aspectul maiestuos, dar mai ales prin caracterul său practic şi funcţional, fiind în perfectă armonie cu natura abruptă în care este amplasat şi adaptându-se la condiţiile topografice ale terenului.

* * *

Muzeul Cafetal La Isabelica este o frumoasă construcţie de piatră cu două nivele. La parter, exact aşa cum a fost la vremea respectivă, se poate vedea o încăpere pentru unelte în care se află instrumente de pedeapsă, obiecte de uz casnic şi agricol, precum şi diverse obiecte folosite în producţia de cafea, inclusiv o moară întrebuinţată pentru a curăţa de pulpă cafeaua uscată. Iar la etaj este reconstituită atmosfera căminului celor doi: salon-sufragerie, cameră de zi, bibliotecă şi dormitor, locuri în care se ţese încă fantezia iubirii şi fidelităţii care i-a unit pe Victor şi Isabel Maria.

Dacă facem un tur al zonelor exterioare ale muzeului, putem vedea bucătăria casei, cuptorul de var, cadranul solar, un clopot şi chiar baia folosită de Victor şi Isabel. Există, de asemenea, o cisternă şi o colibă în care dormeau sclavele de casă. Nu scapă privirii nici adăposturile din jurul proprietăţii unde erau ţinuţi câinii, în caz că survenea vreo revoltă.

Un alt element prin care iese în evidenţă această plantaţie de cafea este sistemul hidraulic inovator, considerat o contribuţie la ingineria hidraulică şi la sistemul modern de procesare a boabelor de cafea. Potrivit specialiştilor, la această construcție se vede măiestria inginerilor, a zidarilor, a tâmplarilor şi, bineînţeles, munca sclavilor.

* * *

Drumul până la Muzeul Cafetal La Isabelica este destul de anevoios, ţinând cont că este unul dintre cele mai greu accesibile locuri din partea estică a Cubei. Dar cu siguranţă că dacă îl veţi vizita nu o să regretaţi, fiindcă veţi trăi noi experienţe, bucurându-vă de o drumeţie la capătul căreia vă aşteaptă plantaţia de cafea cu impunătorul său conac şi tot trecutul pe care-l adăposteşte. O importantă instituţie patrimonială care păstrează istoria emigraţiei franco-haitiene în Cuba, fiindcă în prezent plantaţia de cafea La Isabelica, astăzi Muzeul Cafetal La Isabelica, este singura reprezentare muzeală a plantaţiilor franceze de cafea din Cuba.

* * *

Muzeul Cafetal La Isabelica a fost declarat Monument naţional la 29 noiembrie 1991 şi a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 2000, împreună cu întregul grup de ruine ale plantaţiilor de cafea din partea de sud-est a Cubei, la categoria „Peisaj arheologic”.

Ţinând cont de istoria cafelei în Cuba, nu este întâmplător că locuitorii săi sunt mari băutori de cafea. De fapt, reprezintă un semn de curtoazie şi ospitalitate să li se ofere celor care vin în vizită o ceaşcă de cafea atunci când trec pragul casei. Această băutură face parte din identitatea cubaneză.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)