Regatul Haşemit al Iordaniei oferă turiştilor ce aleg să-l viziteze, pe lângă experienţe ieşite din comun, şi privelişti de neuitat, dacă ar fi să amintim doar Deşertul Wadi Rum, Golful Aqaba (acoperit de corali) sau văile cu palmieri ce se întind de-a lungul Mării Moarte. Şi să nu uităm nici de ruinele oraşelor romane, numeroasele castelele ori alte destinaţii cu o importantă încărcătură religioasă: locul în care a fost botezat Isus, fortăreaţa lui Irod, vârful muntelui de pe care Moise a zărit Pământul Făgăduinţei ori Petra – oraşul de piatră din pustiul deşertului, renumit mai ales pentru arhitectura acestuia, săpată aproape în întregime în piatra muntelui pe care se sprijină majoritatea clădirilor.

* * *

În regiunea deşertică dintre Marea Moartă şi Marea Roşie, pe teritoriul Iordaniei de astăzi, nabateenii (un trib nomad de arabi), au pus bazele unui regat extins până în Siria, a cărui capitală, Petra, a înflorit de pe urma comerţului. Plasarea oraşului, între pereţii unui canion adânc, pe ruta caravanelor care aduceau mărfuri din China, India şi din Peninsula Arabiei, a condus la o rapidă îmbogăţire a aşezării. În plus, locuitorii ei au ştiut cum să exploateze la maximum resursa cea mai importantă a deşertului: apa. Excavările ce au fost efectuate în zonă, au demonstrat că reuşita ridicării oraşului Petra în deşert, s-a datorat abilităţii şi ingeniozităţii nabateenilor de a controla permanent rezerva de apă, prin crearea unei oaze artificiale.

Cu toate acestea, începând cu secolul III, rapida dezvoltare a Palmirei (Siria) ca un nou centru pe ruta caravanelor, urmată de un cutremur (ce a distrus multe din construcţiile care asigurau aprovizionarea vitală cu apă), au contribuit la declinul oraşului Petra.

* * *

Timpul s-a scurs, iar ruinele sale, devenite o curiozitate în Evul Mediu, au ajuns cu adevărat celebre abia după ce au fost descoperite şi descrise de un explorator elveţian. Şi astfel, aşezarea „roşiatic – trandafirie” (considerată multă vreme doar o legendă, un oraş dispărut al Lumii Antice), a captat atenţia lumii occidentale. Drept urmare, după ce au văzut Petra, reprezentanţii monumentelor mondiale din cadrul Programului UNESCO, au menţionat zona ca fiind una dintre cele mai preţioase moşteniri culturale ale omenirii. În plus, constituirea „Parcului Arheologic Petra” de către guvernul iordanian, a făcut posibilă o exploatare mult mai eficientă a acestei minuni a lumii, prin protejarea arhitecturii originale, prin crearea de facilităţi turistice şi, cel mai important, prin sprijinirea comunităţii locale în propria dezvoltare.