MITURILE TIBETULUI

În cazul locuitorilor din
Tibet, care încearcă să-şi păstreze identitatea culturală, memoria colectivă
are o mare importanţă. Povestirile fantastice cu iz de basm despre începuturile
istoriei Tibetului, circulă de mii de ani. Într-o primă fază ele au fost
transmise pe cale orală, apoi au ajuns să fie scrise sub forma unor cronici. De
rezistat au rezistat însă doar pentru că nişte călugări au avut imaginaţia de a
le zidi spre păstrare în pereţii de stâncă ai templelor Dunhuang din Turkmenistanul
de est. Descoperite după mulţi ani, ele reprezintă astăzi o nepreţuită sursă de
informaţii cu privire la strămoşii actualilor tibetani.

Oraşul Chatang şi Lacul
Lhamo sunt două obiective turistice ce se află în topul acelora care doresc să
afle cât mai multe despre cultura tibetană. Lhamo este considerat lacul sfânt
al tuturor budiştilor. Se spune că pe suprafaţa sa apar anumite imagini
profetice, de care de-a lungul timpului s-au folosit şi continuă să se
folosească Dalai Lama şi călugării.

Un alt lac sfânt din Tibet
mai este şi Namco, „lacul ceresc”, aflat la circa 190 km nord-vest de Lhasa. O
legendă (confirmată de călugării şi călugăriţele ce meditau pe mal) ne
povesteşte despre apele acestuia (care strălucesc în diverse nuanţe de
bleumarin şi turcoaz), că sunt locuite de un balaur ce-l părăseşte uneori,
urcând direct spre cer.

Miturile Tibetului,
numeroase dar şi deosebit de interesante, se dezvăluie încet celor ce vor să le
cunoască.

* * *

În urmă cu mulţi ani, se
spune că peste Tibetul de astăzi domneau, acoperiţi de zăpadă, Munţii Himalaya.
La poalele lor se întindeau păşuni înflorite şi păduri dese. Acestea au fost
timpuri fericite, când pământul era mănos şi toate vieţuitoarele trăiau într-o
armonie perfectă, încât cu toţii credeau că poporul de aici este, cu siguranţă
ales. Scrierile datate din secolul IV îen., ne relatează că strămoşii
tibetanilor nu au fost oameni. Ei s-au născut din legătura dintre Chenrezig (o
maimuţă roşie, reîncarnarea compasiunii) şi Sinamo (reîncarnarea feminină a
dragostei materne). Ei au avut şase copii, care au reprezentat începutul celor
şase clanuri tibetane: Se, Mu, Dong, Tong, Dru şi Ra. Aceste evenimente s-au
petrecut pe Muntele Gongpori (unul din munţii sacri ai tibetanilor), ce se
ridică deasupra oraşului Chatang.

Aproape de vârf, la peste
4.000 de metri de nivelul mării, se află o peşteră – Peştera Maimuţei – unde,
potrivit tradiţiei, a trăit şi locuit legendara pereche. Iar povestea nu se
opreşte. Vârful menţionat păstrează încă o taină, locul sfânt denumit Bego,
ceea ce înseamnă „uşă spre valea secretă”, Gongpori. Această denumire a fost
dată porţii de la intrarea spre raiul secret, care va fi deschisă cândva, în
viitor, de un Lama. Prin urmare, nu fără motiv întemeiat, Văile Yarlung şi
Kyongju sunt considerate leagănul culturii tibetane.

Turiştii care doresc să
ajungă în această regiune, trebuie să ştie că au neapărat nevoie pentru a
obţine permisele de liberă trecere, de un ghid autorizat.

* * *

Chatang este situat la est
de Lhasa, pe malurile râului Yarlung Tsangpo. Aici poate fi văzut „Cartierul
tibetan tradiţional”, care adăposteşte şi câteva mânăstiri. Una dintre ele este
Mânăstirea Ganden (ce datează din secolul al XVIII-lea), de pe acoperişul
căreia se poate admira panorama întregii regiune. Urmează Mânăstirea Narci,
unde poate fi văzută figura lui Buddha, iar de pe unul din dealurile din
apropiere se poate zări prima mănăstire de femei din zonă, Mânăstirea
Sanarsansha (din secolul al XIV-lea), transformată ulterior în reşedinţă a
Sectei Căciulilor Galbene.

O altă legendă tibetană ne
relatează despre primul rege al Tibetului, Nyari Gampo, că ar fi coborât din
cer direct în Valea Yarlung, pe un fir magic (sau potrivit unei alte versiuni,
chiar pe o rază de lumină). Imediat el a fost văzut de către 12 magi, care,
miraţi de fenomenul la care au asistat, au decis să-l proclame rege. Ca o
recunoaştere a puterilor magice sale, ei l-au purtat pe umeri, punându-l pe un
tron din lemn, după acre i-au pus numele de „Puternicul de pe tron purtat pe
umeri” (adică Nyari Gampo). Aceste evenimente s-ar fi întâmplat cu aproximativ
2.000 de ani în urmă. Povestea continuă prin a na mai spune că în acelaşi fel
au procedat şi urmaşii acelui rege car, după moarte, se întorceau înapoi în cer
tot printr-un fir magic. Abia cel de-al optulea rege din Yarlung, care a fost
ucis mişeleşte, a fost înmormântat într-un gorgan din Valea Cheonggye. De atunci,
următorii conducători ai Tibetului nu au mai beneficiat de puterile magice ale
înaintaşilor lor.

Principala atracţie a Văii
Yarlung este o fortăreaţă, aflată la 12 km distanţă, spre sud, de Chatang.
Considerată a fi una dintre cele mai vechi construcţii tibetane, ea datează de
peste 2.000 de ani. Din păcate ea a fost distrusă aproape în totalitate în anii
revoluţiei culturale, fiind apoi reconstruită în 1982. Interiorul fortăreţei
este uimitor de frumos. Aici pot fi văzute statuile regilor Nyari Gampo şi Songtsän
Gampo (la etajul inferior), precum şi portretul lui Chenrezig (la următorul
nivel). Există de asemenea picturi ce prezintă evenimentele legendare din
istoria Tibetului, printre care şi coborârea din ceruri a primului rege şi
trimiterea tot din cer, a scrierilor budiste. Cei dornici şi cu condiţie
fizică, pot urca în vârful turnului, unde se spune că se refugia să mediteze
Nyari Gampo.

* * *

Turiştii care vor să vadă şi
mormintele regale, trebuie să ştie că ele se găsesc în valea râului Cheonggye (la
poalele Muntelui Murari). Din cele peste 20, din câte se bănuieşte că ar fi
existat, au rezistat timpului doar câteva. Însă acestea merită efortul să
ajungeţi la ele: au peste 200 de metri lungime şi 30 metri înălţime. Aici au
fost înmormântaţi cei mai mari regi din Dinastia Yarlung. Şi. Aşa cum spune
legenda, în morminte pe lângă cel mort şi unele obiecte scumpe, au mai fost
introduşi şi sfetnicii de încredere, zidiţi pentru a-i ţine astfel tovărăşie
regelui şi după moarte. Cel mai înalt mormânt este „Mormântul Roşu”, unde
odihneşte regele Songtsän Gampo.

Pentru a nu fi şocaţi de
anumite imagini cu care v-aţi putea întâlni în drumul prin Valea Yarlung, este
bine să fiţi informaţi dinainte cu un ritual aparte de înmormântare practicat
de tibetani, denumit „înmormântarea celestă”. Aceasta constă în abandonarea pe
stânci, a trupurilor celor decedaţi, pentru a fi devorate de vulturi.
Oficialităţile chineze depun eforturi pentru ca turiştii să nu intre în contact
cu un asemenea eveniment macabru. Pentru tibetani însă, ritualul are o mare
însemnătate spirituală. Ei consideră că moartea nu este altceva decât o fază a
vieţii, după care sufletul se întoarce pe meleagurile sale. Dacă trupul se
descompune repede, persoana respectivă are mai multe şanse ca sufletul să i se
reîncarneze într-un alt corp. Locul ceremoniei este înconjurat de steaguri de
rugăciune. Călugării ce participă, mai întâi se roagă, aprind ierburi, apoi cu
cuţitele şi toporiştile străpung corpul neînsufleţit, îi zdrobesc craniul, după
care părăsesc locul, lăsând cale liberă vulturilor. După circa două ore, din
rămăşiţele pământeşti ale celui decedat, nu mai rămâne nimic.

VASILESCU
GABRIELA