PETRA – ORAŞUL TRANDAFIRIU

Oraşul Petra este jumătate săpat în pereţii canionului, jumătate construit din piatră, îmbinând elemente arhitecturale nabateene, elenistice, romane şi bizantine. Temple, morminte, canale, cisterne, biserici, clădiri publice, baraje şi altare stau neclintite în fortăreaţa muntoasă, precum într-un seif natural uriaş.

Vizitarea completă a sit-ului arheologic poate depăşi durata unei zile, aceasta fiind determinată de condiţia fizică a fiecăruia. Distanţele mari între obiective, faptul că unele se găsesc la înălţime (unde se ajunge pe cărări cu trepte săpate în stâncă) şi arşiţa soarelui, pot fi tot atâtea cauze care să vă îngreuneze parcurgerea traseului propus.

Primele sute de metri ale turului, pot fi parcurse cu ajutorul cailor arabi ai beduinilor sau într-o şaretă. În timpul plimbării puteţi admira de o parte şi de alta mormintele clasei de mijloc.

Intrarea în defileu se face printr-un pasaj îngust, întins pe o lungime de peste 1 km. Drumul este de-a dreptul magnific, la fel şi atmosfera. Straturile colorate de gresie capătă nuanţe minunate în bătaia soarelui: rozul, roşul, portocaliu, bejul se întrepătrund în culori fascinante şi diverse, aproape imposibil de descris.

* * *

La capătul defileului, se află atracţia principală a oraşului: „Trezoreria” sau „Tezaurul”, în fapt un templu ce impresionează prin faţada sa, săpată în totalitate în stâncă. Arhitectura grecească, cu elemente nabateene, a fost realizată prin tehnici avansate. Şase coloane corintice formează etajul inferior, în timp ce trei colonade şi două nişe se ridică pe nivelul superior. În partea de sus a faţadei pot fi zăriţi câţiva vulturi.

De unde însă numele de „Trezorerie” sau „Tezaur” ? Ei bine, există două legende care încearcă fiecare, să ne ofere cheia dezlegării misterului. Prima ne spune că urna din piatră din partea superioară ar conţine o comoară, iar a doua aminteşte că în templu s-ar fi aflat la un moment dat trezoreria unui faraon. Fapt pentru care, multă vreme (până le-a fost interzis prin lege), beduinii trăgeau cu puşca asupra monumentului, sperând să găsească aurul. Cât despre cercetările arheologice, ele au apreciat că templu a fost săpat cu aproximaţie în secolul I î.e.n., ca mausoleu al regelui nabateean Aretas al IV-lea.

* * *

Prin dreapta„Tezaurului”, drumul se continuă către Strada Faţadelor, un traseu de-a lungul căruia pot fi admirate numeroase intrări de morminte, săpate în stâncă, frumos decorate.

Urmează Teatrul, construit de către nabateeni, după model roman, în secolul I, din păcate distrus într-o mare măsură. Timpul, vântul şi nisipul au contribuit fiecare în parte, la deteriorarea edificiului.

Păstrând traseul, se ajunge pe Strada Colonadelor, unde demult se aflau magazinele oraşului Petra.

„Mânăstirea”, este de asemenea un obiectiv de seamă din Petra şi unul dintre cele mai mari monumente ale oraşului. La ea se ajunge pe o potecă ce urcă muntele. Construcţia, ridicată iniţial ca loc de pelerinaj, a fost folosit în perioada bizantină ca biserică, de unde i-a rămas şi numele.

* * *

La finalul turului, pe drumul de întoarcere, puteţi servi un ceai aromat, prăjituri, ori achiziţiona suveniruri de la localnici, Beduinii, stăpânii neoficiali ai peşterilor, templelor şi cărărilor din oraş, cărora le ştiu cel mai bine rostul. Veţi fi întâmpinaţi de ei, mereu cu căldură, fiindcă în atenţia lumii întregi, Petra şi-a deschis larg drumurile pentru călătorii străini, cu fireasca ospitalitate şi cu spiritul negustoresc ce i-au dat în trecut bogăţia şi întâietatea în deşertul iordanian.