Imaginaţi-vă că vă treziţi într-un peisaj de basm, cu un soare strălucitor răsărind pe cel mai albastru cer. Un cer presărat cu baloane cu aer cald care urcă încet în atmosferă. Aceasta este de obicei prima vedere pe care o ai atunci când ajungi în Turcia, în Kapadokia.

Kapadokia cuprinde părţi din oraşele Aksaray, Nevşehir, Niğde, Kayseri  şi Kırşehir. Pentru majoritatea oamenilor, numele Kapadokia sugerează aşezări ca: Uçhisar, Göreme, Avanos, Ürgüp, Derinkuyu, Kaymaklı şi Ihlara, unde pământul a fost modelat în forme fantastice de-a lungul a milioane de ani.

Cei ce au vizitat Kapadokia, sunt de părere că acest tărâm de basm îţi hipnotizează simţurile cu mirosul său. Lutul din Kapadokia este prezent la tot pasul. De exemplu turiştii pot alege să viziteze Centrul de Olărit din oraşul Avanos, pentru a vedea cu ochii lor cum lucrează olarii. Pot chiar să-şi pună un şorţ şi să se aşeze la roată pentru a crea ceva. Obiectul realizat depinde numai de îndemânarea şi imaginaţia dumneavoastră.

Sfatul nostru este să nu ezitaţi să treceţi pragul unui atelier de olărit şi să încercaţi să realizaţi un vas de lut cu propriile mâini, sub îndrumarea experţilor. Mirosul ameţitor de lut umed, textura dintre degete şi ritmul roţii olarului trezeşte o emoţie aparte pe care se pare că ne-am pierdut-o în lumea noastră modernă plină de viteză şi ocupaţii. Şi înainte de a părăsi locul nu uitaţi să vă luaţi propria creaţie, apoi cumpăraţi ceva, pentru că astfel mulţumiţi gazdei pentru momentele interesante petrecute în atelierul de olărit.

MUZEUL PĂRULUI DIN AVANOS

Kapadokia este recunoscută pentru felul în care reuşeşte să-şi surprindă plăcut vizitatorii, să-i farmece dezvăluindu-le prin „hornurile zânelor” legenda vreunui templu sau a unui oraş subteran, misterul unui covor, a unui vas de lut ori povestea de dragoste care a dus la apariţia unui muzeu, considerat a fi pe locul şase în topul celor mai ciudate din lume: Muzeului Părului, înscris din anul 1998 în Cartea Recordurilor.

Muzeul Părului se găseşte într-o mică peşteră situată sub un magazin de ceramică din oraşul Avanos. El a fost deschis în anul 1979 şi este format din şuviţele de păr a zeci de mii de femei, la baza sa stând o poveste de dragoste ce datează de aproximativ 40 de ani.

Maestrul olar Galip Körükçü, fondatorul Muzeului Părului, a cunoscut o franţuzoaică, care a trecut pragul atelierului său pentru a face unele cumpărături. Între cei doi s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste, doar că după trei luni, femeia a fost nevoită să se întoarcă în Franţa. Înainte de a pleca, ea a decis să-i lase iubitului ca amintire o şuviţă de păr şi un bileţel cu numărul ei de telefon, iar acesta a hotărât să le păstreze, atârnându-le pe peretele atelierului său.

Anii au trecut, iar multe dintre doamnele care au păşit pragul atelierului de olărit al lui Galip Körükçü, au ascultat povestea şuviţei de păr şi au decis să facă la rândul lor acelaşi lucru. Astfel, la revenirea ei în Avanos, franţuzoaica a rămas uimită când a văzut ce urmări a avut gestul său.

În prezent Muzeul Părului are un număr impresionant de şuviţe de păr, se spune că sunt peste 16.000 de mostre. Vizitatoarele sunt încurajate să-şi taie câteva fire păr, pe care să le ataşeze unui cartonaş cu datele de contact, pentru a fi adăugate colecţiei. Nu este obligatoriu ca doamnele să cedeze o şuviţă din părul lor atunci când vizitează Muzeul Părului, dar această contribuţie le poate aduce satisfacţii nebănuite, fiindcă de două ori pe an, în lunile iunie şi în decembrie, primul client care intră pe uşa atelierului de olărit este invitat în Muzeul Părului unde i se solicită să aleagă 10 mostre de păr de pe pereţi. Proprietarele şuviţelor selectate primesc o săptămână de vacanţă în Kapadokia (cu toate cheltuielile plătite), cazare în casa de oaspeţi asociată atelierului, precum şi câteva sesiuni de lucru cu maestrul olar Galip Körükçü. Aceasta este modalitatea artistului de a recompensa femeile care l-au ajutat să creeze un muzeu unic, ce-i aduce în fiecare zi noi clienţi.

UÇHISAR

 

Kapadokia este plină de istorie, aventură, gusturi fantastice şi privelişti minunate, fapt pentru care cu greu te poţi decide cum să-ţi începi vizita. Cum însă Kapadokia înseamnă înainte de toate un loc care oferă una dintre cele mai fantastice privelişti din lume, vă sugerăm să vă luaţi inima în dinţi şi să îmbarcaţi la bordul unui balon cu aer cald, pentru a vă delecta cu peisajul magic al zonei şi a admira faimoasele „hornuri ale zânelor”, fie în lumina soarelui de răsărit ori în cea de apus.

Uçhisar se află în partea de sus a Kapadokiei, pe drumul care duce spre Nevşehir şi Göreme. Este unul dintre cele mai bune puncte de unde vă puteţi începe vizita. De la Cetatea Uçhisar se deschide o panoramă spre împrejurimile pitoreşti din zonă cum ar fi formaţiunilor stâncoase din Valea Göreme şi vârful Muntelui Erciyes, care se vede în depărtare.

La  Uçhisar pot fi zărite şi nişte săpături în stâncă, legate între ele prin scări, tuneluri şi coridoare. Intrările nişelor sunt acoperite cu pietre de moară, aşa cum se găsesc în toate aşezările subterane, având ca scop îngrădirea accesului „oaspeţilor nepoftiţi”.

Un mit din zonă povesteşte că la Uçhisar, Ortahisar şi Ürgüp există tuneluri lungi care ajung la o mare depărtare. Cum însă pe alocuri tunelurile s-au dărâmat, această ipoteză nu poate fi verificată.

La vest, est şi nord de Uçhisar se găsesc aşa numitele puţuri ciudate care au fost săpate şi folosite în epoca romană drept morminte. În aceste cimitire rupestre la intrările care de obicei sunt orientate spre vest, se pot vedea blocuri de piatră pe care se puneau odată corpurile neînsufleţite ale morţilor.

De la Uçhisar următoarea destinaţie ar fi Göreme, unde vom ajunge şi noi, însă în ediţia viitoare. Între cele două puncte turistice există linii de microbuze cu rute regulate ori se poate merge pe jos, trecând prin Valea Porumbeilor, unde peisajele sunt splendide.

Vasilescu Gabriela