Redactor Dan Manolache

“ Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti!” O emisiunea despre istoria si prezentul celui mai mare oras din Romania ce sarbatoreste astazi 557 de ani de atestare documentara. Invitat, prof. dr Georgeta Filitti.

Frumoase aceste versuri ale unui cantec interpretat de inegalabilui si eternal Gica Petrescu! Frumoase da, dar adevarate? De ce aceasta intrebare? Pentru ca stim din surse la fel de sigure ca romanul e frate cu codrul, sau…. invers! Ori romanul, sau unii romani, si-au cam mutilate “ fratele” dupa principiul “ din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea?”

Dar, vorba lui Alfred Hitchcock, nu despre codri vom vorbi in emisiunea noastra ci despre… Bucuresti. In prezentarea istoriei lui ne lovim de o alta vorba inteleapta ce pare a-i fi guvernat uneori trecutul, “eu te-am facut eu te omor !” Rezultatul, tot mutilari care insa nu ne pot ascunde un chip absolut fermecator al unui oras pe care il purtam in inima fie ca- i suntem sau nu locuitori.  Va invitam la o calatorie prin capitala de astazi a Romaniei avand un ghid erudit, placut si intotdeuna convingator, doamna professor dr. Georgeta Filitti. Vom parcurge strazi dar si secole, vom intalni contemporani dar si figure emlematice ale altor vremuri, vom fi indemati sa admiram ce exista dar sis a ne inchipuim ce a fost….. Ne vom lasa purati de vorbe si de melodii din lumea noastra in lumea ….lor, a celor care ne- au lasat si ce sa admiram si ce sa regretam!

Sa nu uitam insa momentul de plecare: primul act domnesc cunoscut care atestă existenţa Bucureştiului. a fost emis de Vlad Ţepeş la data de 20 septembrie 1459. Prin continutul lui, Domnul, “cu a sa bunăvoinţă, cu inimă curată şi luminată”, dăruia “lui Andrei şi cu fiii săi, Poiana lui Stev şi lui Iova şi lui Drug… ocina lui Petre din Ponor… Şi cine dintre dânşii va muri, iar ocinele să fie celor rămaşi, la dânşii prădalnica să nu fie”. Hrisovul, un pergament lung de 45,5 cm şi lat de 30,5 cm, in slavona,  emis cu scopul de a-i scuti pe cei amintiţi de dările obişnuite şi se încheia cu menţiunea că “s-a scris în septembrie 20, în cetatea Bucureşti, în anul 6968 [1459].

Acesta este momentul dar locul? Ei bine, vom pleca firesc de la Curtea Veche aflata in apropirea fizica dar nu si temporala de un reper de demult si totusi mult mai nou al Bucurestilor, Hanu lui Manuc. Si un alt text de melodie se iveste din amintire….

Haide frumoaso, haide straino,

Dragostea mea fara leac

Vino cu mine, surâzi si vino,

La Hanul din alt veac,

Sînt si trasuri,

Poti si sa pleci,

Mai e un mileniu pâna sa fie

Secolul e douazeci.

Astazi desprea astazi si astazi despre ieri, intr-o emisiune al carei personaj principal este un oras pe care il iubim si atunci cand il bombanim gasindu- i toate cusururile din lume, pentru ca, nu- i asa “Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti!”