Idei în nocturnă. Pagini de Istorie -  „Corneliu Coposu – model uman și model politic”. Invitați. Ana Blandiana, președintele Fundației „Academia Civică”, Ion- Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației „Corneliu Coposu” și câștigătorii celei de

Realizator, Dan Manolache

Distinși prieteni ai emisiunii „Pagini de Istorie”, trebuie să mărturisesc că prezența la Cluj- Napoca unde s-a desfășurat a V-a Gală Corneliu Coposu și au fost premiați câștigătorii celei de a VII-a ediții a concursului de eseuri, a fost una încărcată de emoție. Am avut senzația că nu îl evocăm pe Senior ci că, alături de el, evocăm lumea normală la care a visat, pentru care a luptat toată viața și pe care încă o sperăm. A fost un țir de evenimente, excelent organizate, desfățurate la Biblioteca Centrală Universitară, aula Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, catedrala „Schimbarea la Față”,Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic dar și în aer liber prin expoziția organizată pe strada Eroilor. Să menționăm căGala Corneliu Coposu s-a încheiat în acorduri muzicale, prin Concertul extraordinar caritabil susținut de violoniștii Gabriel Croitoru și Simina Croitoru.

Vom evoca pe parcursul emisiunii desfățurarea acestei serii de evenimente la care Radio România Cultural este pertener media. Se împlinesc șapte ani de când postul nostru de radio dedică o emisiune câștigătorilor concursului de eseuri și firește și în acest an îi veși putea asculta. Temele propuse de organizatori, Funația „Corneliu Coposu”, Fundația „Academia Civică” și Fundația „Hanns Seidel”, au fost: Relațiile României cu Rusia țaristă, URSS și Federația Rusă și importanța garanțiilor euro-atlantice și De ce unele democrații reușesc iar altele nu? Comentați viziunea lui Corneliu Coposu.

Iată premianții de anul acesta, în ordine alfabetică și câteva citate din eseurile lor.

Flavian CHIFU, clasa a XII-a, Colegiul Național „Calistrat Hogaș”, Piatra-Neamț, pentru lucrarea: „ Relațiile României cu URSS în contextul trecerii la național-comunism”.

„ Instalarea regimului comunist în România a dus la o nouă etapă în relațiile româno- sovietice. Practic prin instalarea acestui regim politic, Moscova controla statul român în toate domeniile. După semnarea armistițiului din 12/13 septembrie 1944, România își lua speranțele de la Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța și era obligată să plătească Uniunii Sovietice daune în valoare de 300 milioane de dolari. Însă, politica sovietică va duce la o adevărată exploatare a României din punct de vedere economic. Dintr-un studiu făcut de George Manu, reiese că în jur de 1200 de milioane de dolari a pierdut România prin creare sovromurilor (care furnizau materii prime ieftine pentru sovietici), iar restul pierderilor provocate de clauzele armistițiului au fost considerate „capturi și interpretările incorecte ale rușilor.ˮ

„Relațiile româno-sovietice, în contextul trecerii la național-comunism, au parcurs un drum sinuos, de la controlul total al Uniunii Sovietice asupra României în perioada lui Stalin, până la echilibrarea balanței dintre cele două țări, în situația consolidării puterii de la București și, din nou, tensionată în contextul în care Ceaușesc părea să respingă reformele inițiate de Gorbaciov, dar și de alți lideri est-europeni.

Trecerea României la național-comunism a avut repercusiuni asupra relațiilor cu U.R.S.S., țara-soră și partidul-frate devenind îngrijorați de noua traiectorie pe care atât România, cât și alte țări est-europene o luaseră.”

Daniel CUCU, anul I, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, pentru lucrarea: „Relațiile României cu Rusia Țaristă, URSS și Federația Rusă și importanța garanțiilor euro-atlantice”.

„De la țarul Petru cel Mare și până în zilele noastre, politica externă rusească a avut un obiectiv care a guvernat constant acțiunile diplomatice ale acestui imperiu: ocuparea Balcanilor și strâmtorilor Bosfor și Dardanele, sau cel puțin aducerea acestora în sfera de influență rusească.

Se poate observa urmărirea acestui scop, în diferite modalități, de-a lungul istoriei, uneori aproape obsesiv. Secolul XX va schimba însă motivul urmăririi acestui obiectiv, de la unul Comercial la unul defensiv, însă cu toate acestea, statul român s-a aflat constant în poziția de „pion” pentru obiectivele rusești….

... În ceea ce privește prezentul, putem afirma faptul că niciodată nu s-a aflat statul roman într-o poziție atât de favorabilă precum cea de astăzi. Din punct de vedere economic, România a făcut progrese lente, în timp ce securitatea statului este garantată de o alianță foarte importantă.

Politica externă a Federației Ruse, deși încă influentă, nu mai reprezintă aceeași amenințare precum în secolele trecute, guvernul de la București bucurându-se de garanții credibile de securitate. Astfel, putem spune că garanțiile euro-atlantice joacă un rol foarte important în cadrul relațiilor româno-ruse, anume anularea vechilor tipare de subordonare a intereselor românești față de cele rusești.

Uitându-ne la conflictul actual din Ucraina, NATO a oferit ceea ce și statul român dorea încă din secolul XIX, anume o contrapondere la influențele rusești în politica internă și externă proprie.”

Crina HAREA, doctorand, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea de stat Moldova, Chișinău, pentru lucrarea: „Relațiile României cu Rusia țaristă, Uniunea Sovietică și Federația Rusă și importanța garanțiilor euro-atlantice.

„Fără a recurge la invocarea și analiza întregului „dosar” al contenciosului româno-sovietic și româno-rus, vom puncta, în cadrul prezentului eseu, câteva repere esențiale, fără de care dimensiunile sale, locul și rolul său în raporturile sovieto-române și ruso-române actuale nu pot fi înțelese pe de-a-ntregul.”

Iată doar două repere ale acestui „dosar”.

„În discursul rostit în Camera Deputaţilor a Parlamentului României din 9 decembrie 1925, pe urmele imediate ale rebeliunii de la Tatar-Bunar, subsecretarul de stat la Ministerul de Interne, Gheorghe Tătărescu, afirma că „Nistrul este hotarul care separă şi două lumi, şi două concepţii de viaţă”; că regimul sovietic, născut din doctrina comunistă, „nu se poate menţine şi nu se poate mărgini în hotarele înlăuntrul cărora s-a născut şi s-a organizat, el trebuie să se reverse, căci altminteri este ameninţat cu moartea”. Anume din aceste considerente, afirma acelaşi om politic, „încă din primul ceas, în mintea conducătorilor mişcării comuniste ruseşti a apărut limpede necesitatea de a se organiza revoluţia mondială ca o condiţie vitală a dăinuirii statului comunist”, iar crearea în oraşele Harkov, Kiev, Odessa, Moghilev sau Kameneţ-Podolsk a multiplelor şi diverselor multiplelor şi diverselor centre de acţiune şi de propagandă ale Internaţionalei a III-a de la Moscova „pentru a se ajunge la o revoluţie comunistă în Basarabia”, constituiau probe elocvente ale acestor intenţii.”

Evocând evoluția relațiilor româno- ruse după 19990, autoarea subliniază că:

„Pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, dispariţia barierelor politico – ideologice le-a permis accesul la o nouă cultură politică, economico – socială şi la o altă viziune asupra viitorului, stimulându-le dorinţa de a deveni parte a instituţiilor democratice occidentale. Este vorba, în primul rând, de procesul de integrare în cadrul unor structuri ce şi-au dovedit viabilitatea de-a lungul perioadei de după cel de-al doilea război mondial – Consiliul Europei, NATO, OSCE şi Uniunea Europeană.

Asistăm, în aşa mod, la un fenomen de deplasare a Estului către Vest, pentru că integrarea europeană şi euroatlantică nu reprezintă un scop în sine, ci modalitatea cea mai adecvată de asigurare a propriei stabilităţi şi securităţi…printr-un adevărat miracol istoric, dar şi printr-o voinţă afirmată de întreaga naţiune, în acest început de secol şi de mileniu România a reuşit să pună capăt blestemului amplasării sale geopolitice.”

Serghei PRICOPIUC , doctorand la Științe Politice, Universitatea de Vest Timișoara, pentru lucrarea: „ Relațiile României cu statul rus și importanța garanțiilor euro-atlantice.” Extrem de interesante sun referirile la percepțiile actuale privind politica Rusiei.

” Suntem în 2022, în plină invazie a Rusiei în Ucraina. Deseori constat cu amărăciune în discuțiile cotidiene poziționări vădit pro-ruse. Nu sunt ferm în multe privințe și, fiind între-atâția oameni recenți, sunt constrâns să profesez relativismul. Or, sunt convins că dacă Ucraina va ceda, Rusia va merge mai departe. Mă tem pentru Republica Moldova. În orice

caz, și noi, din România, ah, ar trebui să-i dorim pe ruși (ca statalitate)... departe. Tendința lor de-a coborî spre „ape calde” nu ne-a oferit avantaje.

Desigur, nu există aliați eterni și potrivnicii nu ne sunt perpetuu. Interesele persistă. Deși, și din acest punct de vedere,

interesele geo-strategice actuale ale Federației Ruse nu ne sunt prielnice, iar istoria modernă interacțiunilor româno-ruse nu poate releva decât un sărut precum cel dat victimei în Grădina Ghetsimani, iar restul: sânge.”

„În ultimele decade, decidenți ai statelor europene occidentale au vizat relații apropiate cu Rusia și au proiectat mental o Europă de la Paris la

Vladivostok.

Din acest punct de vedere, găsesc, țări precum Republicile Baltice, Polonia sau România au avut dreptate atunci când au avertizat cu privire la „pericolul rusesc”. Acest lucru a fost recunoscut de către președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în plenul Parlamentului European în luna septembrie a acestui an. Este bine, desigur, dar se pare că este prea târziu.”

Federația Rusia și-a însușit un discurs (pretins) creștin în timp ce Occidentul este tulburat de corectitudine politică și de fenomenul woke. În aceste momente dificile este important să înțelegem imperativul lui Coposu: nu ar trebui să „avem niciun interes să promovăm nici pe linia unui curent pravoslavnic” o relație de apropiere de Federația Rusă. Rusia a identificat în credința răsăriteană șansa contracarării discursului occidental și a realizării unei „Rusii Mari”. ”

Eseul se încheie cu o invitație la interogarea istoriei.

„ România și-a dobândit independența intrând în luptă alături de ruși împotriva turcilor. Să nu uităm că, după război, Rusia Țaristă a anexat Basarabia de Sud fără vreo înțelegere prealabilă. Să nu uităm că tezaurul național trimis de România în Rusia în timpul Primului Război Mondial a fost sechestrat. Să nu uităm cine a lansat tezele moldoveniste la stânga

Nistrului și nici de cine a împărțit România cu naziștii. Să nu uităm de tratamentul oferit constant de trupele și oficialitățile „eliberatoare” de după 1944 și de suferințele umanitare provocate de acestea. Să nu uităm, de asemenea, că Rusia a intervenit militar împotriva Republicii Moldova în sângerosul Război de pe Nistru. Să nu uităm că din 1992 armata rusă

„a uitat” să mai plece! Să nu uităm, pentru că sunt dispuși să producă scenariile din nou... În sfârșit, eseul nu este despre ură, ci spre conștientizarea importanței garanțiilor euro-atlantice”.

Dalia SÎNTEJUDEAN, clasa a IX-a, Colegiul Național „Gheorghe Șincai”, Cluj-Napoca, pentru lucrarea: „Democrația României între eșec și redresare – viziunea lui Corneliu Coposu”.

„S-a încetățenit convingerea că regimul nostru democratic postdecembrist a rămas unul viciat. Motivele pot implica, pe de o parte, interesele de partid și lipsa unei reale susțineri politice, cu evitarea analizelor și, implicit, a recunoașterii problemelor, cu aptitudinea guvernării și nevoia de a fi luate măsuri de îmbunătățire a actului de guvernare. Pe de altă parte, aceste probleme par a nu fi cunoscute, suficient de bine, de către cetățeni, fapt datorat lipsei unei culturi politice, a unei conștiințe civice. Interesul scăzut față de evoluția vieții politice, dezinformarea și manipularea reprezintă tarele actualei democrații românești….

Corneliu Coposu a fost o personalitate politică care a rămas și va rămâne impregnată în paginile istoriei noastre. Mânat de un simț al corectitudinii rar întâlnit în rândul politicienilor, a urmărit să-i cizeleze pe români în litera democrației, apărând principiile țărănești și religioase adânc înrădăcinate în istoria familiei sale…. a pus mai presus interesul național decât pe cel personal, fiind cu adevărat devotat dezvoltării României atât pe plan intern, cât și pe plan extern, prezentând un puternic spirit patriotic. Considera că țara își va amplifica puterea cu mai multă ușurință prin relații euro-atlantice, colaborarea internațională prezentând o importanță deosebită în țările cu adevărat democratice. A susținut interesele României de a intra în Comunitatea Europeană, în Consiliul Europei și a dorit integrarea în instituțiile politice și financiare europene. S-a întâlnit chiar și cu Ion Iliescu pentru a discuta importanța unor reforme care să vizeze schimbarea structurilor administrative până la nivelul comunelor, astfel încât țara să dobândească credibilitatea unui stat stabil și să beneficieze de încrederea străinătății. Datorită implicării liderului țărănist, România a fost primul stat care a semnat Parteneriatul Pentru Pace cu N.A.T.O., ca urmare a propunerii ca aceasta sa fie prima țară excomunistă care să beneficieze de protecția și securitatea națională asigurată de această organizație.

De asemenea, a asistat la înființarea Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației, ulterior numită C.D.R. și a cărui președinte va fi.

A fost apărătorul libertății individuale și colective, a armoniei sociale, socotind, de asemenea, că cetățenii statului trebuie să aibă drepturi egale și considerând că aceștia reprezintă pilonii societății.

În concluzie, trebuie să ne păstrăm optimismul, deoarece drumul spre o democrație funcțională este lung și plin de obstacole, dar încă nu a ajuns la final. Împotriva tuturor greutăților cu care România s-a confruntat, noi, ca națiune, vom reuși să oferim acesteia stabilitatea și independența mult dorită. Vom reuși să creăm un nou renume acestei țări din momentul în care ne vom opri din a dezbate probleme teoretice și nu ne vom mai poticni de fiecare dată când va fi ocazia să punem în practică ideile care au potențial în progresul statului. Pentru a nu repeta greșelile predecesorilor, trebuie să urmăm firul istoric al națiunii noastre, însă nu trebuie să fim nici atât de mândri încât să nu ne recunoaștem greșelile și să încercăm să le îndreptăm.”

Vă invităm să fiți alături de noi.

Fotografiile au fost preluate de pe site-ul Fundației Corneliu Coposu.