Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: O privire asupra „veacului fanariot”. Invitat, acad. Georgeta Filitti

Descriind friza bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Căușeni, reputatul istoric Tudor Dinu, sintetizează astfel statutul domnilor fanarioți: „Cei cinci principi dar și cele două doamne- pictate într-o remarcabilă frescă a bisericii - apar purtând coroane grele de aur, reminiscență a unei de mult pierdute și regretate suveranități, în condițiile în care, în ierarhia otomană, domnii principatelor erau asimilați abia unor pașale cu două tuiuri și datorau deplină supunere nu doar padișahului, ci și hanului tătar or pașalei de la Hotin, deținători a trei tuiuri, cărora se cuvine, în cazul unei întâlniri, să le sărute scara șeii și piciorul.”

Am citat din lucrarea „Oamenii epocii fanariote. Chipuri din bisericile Țării Românești și Moldovei. Autorul subliniază că acest omagiu adus de cei cincisprezece boieri ctitori ai bisericii, domnilor veniți din Fanar, începând cu Nicolae Mavrocordat, primul dintre principii greci, este și un gest de atașament față de Principatul Moldovei, la mai bine de două veacuri de la ruperea acestei zone di trupul Moldovei la 1538, și alipirea ei la raiaua Tighinei.

Vă invităm ca în emisiunea din această seară să „vizităm” din nou veacul fanariot. Desigur nu în scopul de a-l „judeca” ci pentru a-i cunoaște mai bine istoria și a-l înțelege mai corect.

Desigur, în context vom evoca și decăderea morală descrisă astfel de P.P. Panaitescu în a sa Istorie a Românilor: „Într-o vreme de umilință, când toate erau de vânzare și corupția era singura armă cu care puteai obține onoruri și bani, au dispărut vechile caractere dintr-o bucată ale strămoșilor noștri. Această decădere morală a lăsat urme adânci în țările noastre chiar după epoca fanariotă și astăzi încă oamenii cu curaj și cu intenții bune mai au de luptat pentru înlăturarea ei.”

Să fi fost însă epoca fanariotă doar atât ? Un secol întunecat ? Să recunoaștem că ar fi convenabil pentru mulți dintre noi să găsim originea corupției, alterării caracterelor, a umilinței, metehne de care ne plângem și astăzi ca fiind moștenirea unei epoci vechi și mai ales ca ele să fie „produse de import” care au afectat sănătoasa fibră românească.

Nu vom încerca, desigur, în această scurtă prezentare să radiografiem secolul fanariot. Dorim doar să vă stârnim curiozitatea de a descoperi sau redescoperi, o epocă care, ca multe altele, are umbrele dar și luminile ei. Vom vorbi așadar despre familiile domnitorilor fanarioți și despre cartierul constantinopolitan din care veneau, despre cedările teritoriale produse în vremea domniei lor în Țările Române, despre faptul că pe teritoriul lor s-au purtat 7 războaie și a fost ocupat de armate ale țărilor beligerante timp de 25 de ani între 1717 și 1829, despre situația economică a Moldovei și a Țării Românești inclusiv despre celebrele biruri care îi împovărau pe locuitorii lor.

Trebuie însă să ne oprim și asupra unor progrese însemnate care s-au petrecut în aceeași epocă. Astfel su influența ideilor iluministe mulși domnitori au căutat să introducă reforme sociale și administrative modernizatoare menite să întărească puterea centrală și să introducă ordine în administrație. Din acest punct de vedere unul dintre domnitorii care s-a evidențiat a fost Constantin Mavrocordat, cel carea a avut 10 domnii, 6 în Țara Românească și 4 în Moldova. În perioada 1740- 1779 el a introdus o serie de reforme iluministe pe care, fără modestie, le-a numit Constituție și le-a publicat în Mercure de France.

Vom vorbi despre ele menționând cu deosebire una extrem de importantă, desființarea șerbiei de către Constantin Mavrocordat cel care a abolit iobăgia în 1746 în Muntenia și în 1749 în Moldova.

Ne vom referi și la codurile moderne pentru acea epocă realizate de Ipsilanti (Pravilniceasca condică), Scarlat Callimachi,„Codul Callimachi”, sau Ioan Caragea cu a sa „Legiuire”. Prevederile lor, inspirate de codul civil austriac și codul lui Napoleon au rămas în vigoare până în 1865.

La rândul său, Alexandru Ipsilanti a încercat să reformeze legislația și să introducă salarizarea funcționarilor publici, într-un efort de stopare a folosirii din fondurile publice a unor sume exagerate pentru întreținerea administratorilor – greci sau pământeni – în condițiile în care, în acea perioadă, se ajunsese să fie mai profitabil să deții o funcție oarecare decât să ai moșii). Introducerea codului de legi relativ modern ale lui Ipsilanti, Pravilniceasca condică, a fost primită cu rezistență îndârjită de boieri.

Vom încheia această invitație la „vizitarea” veacului fanariot spunând că, așa cum se întâmplă întotdeauna atunci când interpretarea istorie se face cu scopul de a aduce argumente pentru justificări politice, adevărurile trecutului sunt spuse, în cel mai bun caz, pe jumătate.... Este firește și cazul referitor la „secolul întunecat”, privit astfel, din rațiuni diferite, de istoriografia secolelor XVIII și XIX, dar și de cea din vremea comunismului. Vom detalia desigur în emisiunea pe care v-o propunem în această seară.