Papa Francisc a murit la vârsta de 88 de ani

Papa Francisc a murit la vârsta de 88 de ani, fiind un lider spiritual care a redefinit imaginea contemporană a Bisericii Catolice și a influențat discursul public global asupra solidarității, justiției și responsabilității sociale.

Vaticanul a anunțat în această dimineață decesul Suveranului Pontif, Papa Francisc, la ora 7:35, în reședința sa din Casa Santa Marta. Cardinalul Kevin Farrell, camerlengo-ul Bisericii, a transmis oficial vestea: „Întors la casa Tatălui, episcopul Romei ne lasă o moștenire vie de curaj evanghelic și iubire universală”.

S-a născut pe 17 decembrie 1936 în cartierul Flores din Buenos Aires, Argentina, într-o familie de emigranți italieni. Tatăl său, Mario, era contabil și muncitor la calea ferată, iar mama sa, Regina María Sívori, casnică. A fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei.

În tinerețe, a obținut o diplomă de tehnician chimist și a lucrat într-un laborator alimentar. La vârsta de 21 de ani, a intrat în Ordinul Iezuit, fiind hirotonit preot în 1969. A predat literatură și psihologie în diverse colegii din Argentina și a fost rector al Colegiului Máximo San José din San Miguel .

În 1992, a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires, devenind arhiepiscop în 1998. În 2001, Papa Ioan Paul al II-lea l-a denumit cardinal. Pe 13 martie 2013, a fost ales cel de-al 266-lea papă al Bisericii Catolice, fiind primul papă iezuit, primul din America de Sud și primul din afara Europei după mai bine de 1.200 de ani. A ales numele „Francisc” în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, simbol al sărăciei și păcii, inspirat de îndemnul unui coleg cardinal: „Nu uita de cei săraci”.

A marcat o ruptură semnificativă de tradiționalismul rigid, orientând Vaticanul spre o deschidere mai accentuată față de problemele societății contemporane: criza migrației, schimbările climatice, sărăcia extremă și excluderea socială.

Pontificatul său, care a durat 12 ani, a fost marcat de reforme în Curia Romană pentru descentralizarea puterii și creșterea transparenței, toleranță și deschidere față de comunitatea LGBTQ+ și divorț, promovarea ecumenismului și dialogului interreligios, critica capitalismului excesiv și a consumerismului și peluri pentru protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice.

A fost un susținător al unei „Biserici pentru cei săraci” și a trăit într-un mod simplu, refuzând apartamentele papale tradiționale

Pontificatul său a fost, de asemenea, caracterizat de o revenire la valorile de bază ale Evangheliei, prin gesturi simbolice, discursuri directe și o atitudine pastorală apropiată de oameni. Enciclica Laudato si’, dedicată protecției mediului, și Fratelli tutti, despre fraternitate și dialog social, sunt documente de referință în gândirea religioasă și etică a secolului XXI.

Papa Francisc a fost adesea vocea conștiinței morale într-o lume fragmentată, pledând pentru pace, incluziune și demnitate umană. A încurajat dialogul interreligios, a recunoscut rănile trecutului bisericesc și a insistat asupra nevoii de transparență și responsabilitate, inclusiv în gestionarea crizelor interne ale Bisericii.

Dispariția sa deschide o nouă etapă în istoria catolicismului, marcând sfârșitul unui pontificat cu profunde reverberații culturale și spirituale. Cardinalii din întreaga lume se vor reuni în zilele următoare la Roma pentru a celebra viața Papei Francisc și pentru a alege succesorul său.

Anul 2025 aduce cu sine Jubileul Speranței, o invitație universală la reconfigurarea relației cu Dumnezeu prin pelerinaj, spovadă și reconciliere. Într-o lume tot mai fragmentată și agitată, pelerinajul capătă sensul unei întoarceri la esențial, un prilej de introspecție, dar și de comuniune, a spus preotul romano-catolic Wilhelm Dancă, într-un interviu acordat Dariei Ghiu și difuzat astăzi în emisiunea Orașul Vorbește: „Jubileul Speranței este prilejuit de aniversarea a 1700 de ani de la stabilirea datei Paștelui. Este un mod prin care biserica încearcă să-i descentreze pe creștinii prea instalați în confortul lor și să-i invite la drum, ca pelerini.”

În România, a apărut volumul Speră, prima autobiografie publicată vreodată de un Suveran Pontif. Și-a dorit să vadă lumina tiparului abia după moartea sa, dar contextul tulburător al lumii de azi și Jubileul Speranței l-au determinat să o împărtășească înainte, ca un dar pentru umanitate. În România, cartea a fost publicată de Editura Polirom, în traducerea Emanuelei Stoleriu, care a stat de vorbă cu Anamaria Spătaru.