O carte pe zi - Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape

realizator Valentin Protopopescu

Miercuri, 11.04.2018, în emisiunea Intro

Vintilă Mihăilescu (coord.), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Editura Polirom, IaşAntropologia de teren nu s-a bucurat de o inserţie culturală serioasă în cultura română. Etnografia sau, după caz, sociologia au urmărit fie viaţa ţărănească în anchete foarte aplicate, fie manevrele existenţiale şi economice ale ţăranului translatat la oraş. Noţiunea de antropologie urbană sau cea de cotidian cercetat cu instrumentele antroplogiei culturale au intrat relativ tîrziu în orizontul de interes românesc, mai ales după Revoluţia din decembrie 1989.

Printre pionierii acestui demers s-a numărat şi Vintilă Mihăilescu. Eforturile sale s-au concretizat, între altele, şi într-un volum colectiv pe care l-a coordonat. Cartea rezultată în urma anchetelor se intitulează Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape şi a apărut la Editura Polirom de la Iaşi.

Profesorul Mihăilescu a adunat în jurul său o sumă de cercetători de diferite vîrste şi specializări, aşa cum sînt Viorica Nicolau, Costel Olaru, Ioana Tudora, Adam Drazin, Raluca Nagy, Alexandru Dincovici şi Răzvan Nicolescu etc. Autorii enumeraţi au abordat în cercetările lor concretizate în studii şi eseuri foarte interesante şi inedite teme ca Blocul, între loc şi locuire, Case frumoase/case urîte în peisajul bucureştean, Vînătoarea de molii: curăţenie, intimitate şi progres în România, Identităţi de noapte. Clubbing şi clubberi în Bucureşti sau Adolescenţi mobilizaţi şi mobilgrupurile lor. După cum rezultă şi din titlurile capitolelor menţionate, chiar dacă nu exhaustiv, este clar că interesul autorilor s-a orientat nu atît asupra „faptelor tradiţionale”, ca pe vremea lui Gusti, ci asupra „faptelor sociale”, consumate cu precădere în spaţiul urban şi în cotidianul metropolitan.

Mie personal mi-a reţinut atenţia studiul semnat de Răzvan Nicolescu, Adolescenţi mobilizaţi şi mobilgrupurile lor. De ce ? Întîi, pentru că tema e una extrem de actuală: relaţia dintre tehnologia înaltă, reprezentată de telefoanele mobile inteligente, şi adolescentul ca actor grupal.

Sigur că şi în mediul rural tinerii folosesc în exces smartphonul, dar la oraş este altceva. În condiţiile în care epoca noastră se caracterizează prin sporirea mobilităţii şi a capacităţii de comunicare, dependenţa de noua tehnologie facilitează şi creştere independenţei comunicative şi normative în raport cu autoritatea parentală. Apartenenţa la un grup tehnosocial pe categorii de vîrstă conferă o mai mare libertate adolescentului, care se regăseşte mai degrabă în relaţia cu amicii mediată de smartphone decît în raporturile cu părinţii săi.

Foto Vintilă, coperte, imagini din Bucureşti, link you tube spre o conferinţă a profesorului Mihăilescu despre excepţionalismul românesc:

https://www.youtube.com/watch?v=_iZK31SPkys.