O carte pe zi: Japonia medievală - subtilitate şi cruzime...
25 Noiembrie 2018, 06:03
Realizator Valentin Protopopescu
Duminică, 25.11.2018, în emisiunea Răsfăţ matinal
Kenichi Yamamoto, Enigma Rikyu, traducere de Flavius Florea, Editura Humanitas, Bucureşti
Celebritatea lui Sen no Rikyiu are o dublă relevanţă. Întîi, acesta a fost considerat drept cel mai important maestru de ceai al epocii în care a trăit, cea de la finele veacului al XVI-lea japonez. Apoi, Rikyu a intrat în conştiinţa şi memoria niponilor datorită spectaculoasei maniere în care s-a săvîrşit, maestrul de ceai făcîndu-şi seppuku la 28 februarie 1591.
Prin arta sa fără cusur şi asemuire, prin felul glorios şi demn în care şi-a atras sfîrşitul, acesta a devenit un personaj care a depăşit simplul statut istoric, fiind adeseori model pentru scriitori, dramaturgi, poeţi şi regizori de film.
Kenichi Yamamoto, jurnalist şi romancier, s-a inspirat şi el din povestea tristă, bizară şi rafinată a maestrului de ceai. Romanul scris de acesta, Enigma Rikyu, a apărut în varianta românească în traducerea lui Flavius Florea la Editura Humanitas din Bucureşti.
Şi pentru că invocam perena sursă de inspiraţie a episodului suicidar, trebuie să precizez că Mitsutoshi Tanaka a ecranizat acest roman în 2013, pelicula lui fiind premiată la Festivalul de Film de la Montréal, aceasta fără să ne mai referim la cele mai importante cinci distincţii acordate în 2014 de consiliul cinematografiei nipone.
Perioada istorică reconstituită cu migală şi respect ritualic faţă de detaliu de către Yamamoto este cea de dinaintea instaurării unei teribile dinastii shogunale, familia Tokugawa, cea care avea să controleze cu mînă de oţel Japonia vreme de peste două secole şi jumătate.
Mai precis, pe timpul shogunului Toyotomi Hideyoshi, mare general şi strateg, dar feudal extrem de crud, cu porniri atroce şi o acută lipsă de sensibilitate, maestrul Sen no Rikyiu ajunge în chip bizar să-l enerveze pe liderul cu origini ţărăneşti al imperiului japonez.
Greu de înţeles originea acestei tensiuni între un omucidar primitiv însetat de sînge şi un estet de un rafinament fără egal. Speculaţii au fost destule, cert este că nu vom afla niciodată cu precizie de ce Hideyoshi a decis ca Rikyu să-şi facă seppuku.
Romanul ca atare este o glossă în marginea efemerului şi a frumuseţii perisabile, a discreţiei şi viziunii fulgurante, a iubirii nostalgice şi a inutilităţii vieţii omeneşti. Fireşte, detaliile istorice, politice, psihologice şi estetice sînt foarte bine cumpănite şi inserate în ţesătura narativă de către autor, dar accentul cade, după cum e şi firesc, pe tribulaţiile morale şi artistice ale unui suflet de o sensibilitate aproape maladivă.
Foto Kenichi Yamamoto, coperte, imagini de epocă, link you tube spre un scurt moment din filmul realizat după romanul lui Kenichi Yamamoto de către Mitsutoshi Tanaka:
https://www.youtube.com/watch?v=doWisJmrknc.
