Cu o operă literară restrânsă la vreo patruzeci de pagini și cu o viață de funcționar nu de tot mărunt, cu un sfârșit ca al personajului Anghelache din Inspecțiunea lui Caragiale: s-a sinucis cu un foc de revoler într-o noapte la Șosea, cel de Arghezi botezat întru literatură Urmuz a fost figura mitică, tutelară a avangardei noastre interbelice. Argezi i-a fost nu numai naș literar, dar și primul care l-a publicat în presa anului 1922.

Geo Bogza va scoate apoi o revistă intitulată Urmuz, alte publicații avangardiste îi consacră pagini sau numere întregi, iar Sașa Pană îi adună creațiile în volum în 1930. Eugen Ionescu îl considera pe Urmuz precursor al ”revoltei literare universale” și al literaturii absurdului. Vocile memoriei vă prezintă înregistrări de la evocarea lui Urmuz ținută la Muzeul Național al Literaturii Române, la jumătatea săptămânii care se încheie astăzi. Au participat la evocarea prilejuită de împlinirea a 140 de ani de la nașterea lui Urmuz : Ion Pop, Michael Finkenthal și Paul Cernat, iar Dan Dediu a interpretat o partitură muzicală a celui evocat, schița unei compoziții rămasă în stadiu de proiect.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 19 martie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.