A murit Viorel Cosma

Radio România Cultural difuzează de la ora 12.30 o ediție Oaza de muzică in memoriam Viorel Cosma.

S-a născut la Timişoara şi a intrat la Conservatorul din oraşul natal la numai 6 ani, în urma unei dispense de vârstă obţinută de la regele Carol al II-lea. S-a format în lumina unor dascăli de seamă. A luat lecţii de vioară cu Eugen Cuteanu şi de solfegiu cu Sabin Drăgoi. Este absolvent al Liceului Gheorge Şincai din Bucureşti.

La Conservatorul din Bucureşti (1945-1950) a studiat armonia cu Mihail Jora, armonia şi contrapunctul cu Marţian Negrea, compoziţia cu Leon Klepper, orchestraţia cu Theodor Rogalski, istoria muzicii cu Zeno Vancea şi Vasile Popovici, dirijatul coral cu Ştefan Popescu şi Dumitru D. Botez, dirijatul orchestrei cu George Georgescu şi Constantin Silveştri, estetica muzicală cu Dimitrie Cuclin, canto cu Jean Bănescu, pianul cu Florin Eftimescu şi Paul Jelescu. S-a perfecţionat în Bucureşti (1947-1950) cu Mihail Jora, la forme muzicale, compoziţie, şi Paul Constantinescu, la armonie modală. S-a specializat la Seminarul de Muzicologie din Erlangen-Nürnberg, în 1972-1973, cu prof. dr. Martin Runcke.

Şi-a dedicat viaţa artei, prin studii aprofundate în domeniul muzicii, începând din oraşul natal şi continuând la Craiova, Bucureşti şi în Germania, la Erlangen-Nürenberg.

A desfăşurat o excepţională carieră didactică, de peste cinci decenii, mai ales la Academia de Muzică din Bucureşti, dar şi în cadrul altor instituţii de prestigiu din ţară şi din străinătate. Este autorul a peste 100 de cărţi şi a mai bine de 3500 de eseuri, articole şi studii de specialitate în domeniul muzicii, de referinţă fiind lucrările despre Dimitrie Cantemir, Nicolae Filimon, Ciprian Porumbescu, Gavriil Musicescu, Eusebie Mandiceschi, Ion Vidu, Teodor Burada, George Enescu. Muzicologul Viorel Cosma a avut însă o abordare pluridisciplinară, de la muzicologie şi critică muzicală, până la lexicografie şi activitate dirijorală. Este, totodată, autorul unei monumentale sinteze, cuprinsă în zece volume, intitulată “Muzicieni din România”, amplu lexicon în care au fost înscrişi în jur de 1.500 de muzicieni români, compozitori, muzicologi, critici muzicali, profesori, folclorişti, editori şi copişti. Lexiconul are în vedere şi 250 de muzicieni bizantinişti, istorici, muzicologi, profesori, creatori de psaltichie, compozitori de cântări corale bisericeşti, traducători care au contribuit la îmbogăţirea repertoriului muzicii religioase. Poate tocmai de aceea, vrednicul de pomenire Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist l-a numit “Patriarhul muzicologiei româneşti”.