Academician Cornel Țăranu (1934-2023) – In memoriam

Născut la 20 iunie 1934 la Cluj-Napoca, Cornel Țăranu a studiat la Conservatorul de Muzică din Cluj îndrumat, între alții, de Sigismund Toduță și Romeo Ghircoiașu (1951-1957), s-a perfecționat la Conservatorul din Paris (1966-1967), cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen, iar apoi la Darmstadt, în Germania (1968-1969), cu György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel. A susținut doctoratul cu teza intitulată Enescu în conștiința prezentului, lucrare pe care o va publica în limba română la Editura pentru Literatură (1969) și în limba franceză la Editura Științifică și Enciclopedică (Enesco dans la conscience du présent, 1981).

În 1957 își începe cariera didactică universitară la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, devenind profesor de compoziție în anul 1990. În calitate de profesor invitat a susținut cursuri în Germania, Israel, Elveția, Statele Unite ale Americii.

A abordat numeroase genuri muzicale compunând muzică de scenă (Conştiinţa furată, 1957; Othello, 1957; Hamlet, 1960), muzică de operă (Secretul lui Don Giovanni, 1969–1970; Oreste-Oedipe, 1999–2001, libretul de Olivier Apert, în limba franceză); muzică vocal-simfonică (cantatele Stejarul lui Horea, Cantus Transsylvaniae, Orpheus, Omagiu lui Paul Célan, Cântece nomade); muzică de cameră (Trio pentru coarde, Poem-sonată pentru clarinet şi pian, Sonată pentru violoncel şi pian, Sonată pentru oboi şi pian, Contraste I–II pentru pian, Prolegomene pentru orchestră de cameră, Traiectorii, Kerkyra Trio, Oximoron), muzică simfonică (Simfonia a II-a „Aulodica”, Simfonia a III-a „Semne”, Simfonia a IV-a „Ritornele”, Simfonia Brevis, Simetrii, Concert pentru pian şi orchestră, Intercalări pentru pian şi orchestră, Simfonietta giocosa, Incantaţii, Concerto breve, Antifona, Autofona, Rimembranza, Saxsympho, Saramandji, Memorial, Simfonia de Requiem), muzică corală și lucrări vocale pe versuri de Mihai Eminescu, Nicolae Labiş, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Vladimir Streinu, Tristan Tzara. Creațiile sale pentru muzica de film au rămas în memoria publicului (Mere roşii; Mai presus de orice; Întoarcerea din iad; Pădureanca; Întunecare; Flăcări pe comori; Undeva în Est). Proiectele de cercetare muzicologică realizate s-au axat pe creaţia contemporană românească (George Enescu, Sigismund Toduţă, Liviu Glodeanu, Mihai Moldovan) şi pe cea universală (Iannis Xenakis, Karlheinz Stochhausen, Olivier Messiaen).

În 1968 Cornel Țăranu a înființat la Cluj-Napoca ansamblul „Ars Nova“, iar în 1995 a inițiat Festivalul „Cluj-Modern“, al cărui director a fost.

A fost, mai mult de două decenii, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Pentru excepționala carieră componistică i-au fost decernate premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1972, 1978, 1981, 1982, 2001) și Premiul Național pentru Arte, la categoria „Muzică“, pentru opera Oreste – Oedipe (2008).

Profesorul Cornel Țăranu a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța (Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres) și cu Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Ofițer.

În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular în 2012.

Membrii Secției de artă, arhitectură și audiovizual a Academiei Române regretă profund dispariția distinsului academician Cornel Țăranu, personalitate complexă a vieții culturale românești contemporane, ilustru creator și profesor „călăuzit de fantezie, ironie, noblețe, dar mai ales de inteligență și sclipiri neașteptate“, cum îl caracteriza Viorel Cosma, reputat muzicolog român.

Biroul de comunicare al Academiei Române