Pe măsură ce moda și obiceiurile s-au schimbat, vocea ei intimă și fermecătoare a rămas un simbol al autenticității emoționale în muzica italiană.

Cântăreața italiană Ornella Vanoni a murit la vârsta de 91 de ani.

Artista s-a stins în locuința sa din Milano, în urma unui stop cardiac, au transmis Corriere della Sera și agenția AGI.

Ornella Vanoni a fost una dintre vocile importante ale muzicii italiene și una dintre cele mai iubite artiste din Peninsulă.

După ce și-a câștigat notorietate în anii ’60 datorită festivalurilor muzicale televizate, cariera ei s-a întins pe mai bine de șapte decenii și a inspirat mai multe generații de artiști, notează Reuters.

Povestitoare captivantă, ale cărei cântece explorau crima, sărăcia și excluziunea socială, dar și iubirea, pierderea și feminitatea, ea a vândut peste 55 de milioane de discuri și a lansat aproximativ 40 de albume de studio, potrivit presei italiene.

Pe măsură ce moda și obiceiurile s-au schimbat, vocea ei intimă și fermecătoare a rămas un simbol al autenticității emoționale în muzica italiană.

Elegantă și puternic independentă, și-a păstrat profilul public prin apariții la emisiuni televizate mult timp după lansarea celor mai populare albume ale sale.

Despre planurile ei funerare, declarase în emisiunea „Che Tempo Che Fa”: „Sicriul ar trebui să fie ieftin, pentru că vreau să fiu incinerată. Apoi aruncați-mă în mare, poate la Veneția.”

„Am rochia pregătită”, a adăugat ea, punctând: „E de la Dior!”

De la teatru, la pop

Roșcată, Vanoni s-a născut în 1934 într-o familie înstărită din Milano. Tatăl ei era antreprenor în sectorul farmaceutic.

Asta a permis familiei să o trimită la o școală condusă de maici în Italia, apoi la colegii din Elveția, Marea Britanie și Franța, unde a învățat germană, engleză și franceză.

Spunea că mama ei obișnuia să îi repete că o fată binecrescută trebuie mereu să iasă din casă aranjată, purtând „niște tocuri și puțin machiaj”.

Vanoni a lucrat inițial ca actriță, sub îndrumarea regizorului Giorgio Strehler, la Piccolo Teatro, înainte de a trece la muzică.

Printre hiturile ei se numără „Senza fine” („Fără sfârșit”), lansată în 1961, și „Domani è un altro giorno” („Mâine e o altă zi”), din 1971.

Cel mai mare succes comercial a fost „L’appuntamento” („Întâlnirea”) – versiunea italiană a piesei braziliene „Sentado à beira do caminho”, de Erasmo și Roberto Carlos. Lansată în 1970, melodia a cunoscut o nouă explozie de popularitate când a fost inclusă pe coloana sonoră a filmului „Ocean’s Twelve” din 2004, extinzându-i faima mult dincolo de granițele Italiei.

Vanoni a explorat diferite genuri muzicale. Primele ei cântece folk despre lumea interlopă din Milano i-au adus porecla „Cantante della mala” („Cântăreața lumii interlope”). Ulterior, a devenit o interpretă a marilor compozitori italieni și a colaborat cu artiști brazilieni precum Toquinho și Vinicius de Moraes, dar și cu muzicieni de jazz.

Prietena apropiată a designerului Gianni Versace, ucis în 1997, Vanoni i-a inspirat și pe creatorii Giorgio Armani și Valentino să creeze ținute pentru ea.

Parteneri de viață

Vanoni l-a descris pe regizorul Strehler, cu 13 ani mai în vârstă, drept prima dragoste a vieții ei. A avut și o relație cu Gino Paoli, cântăreț și compozitor italian alături de care a colaborat.

A fost căsătorită cu Lucio Ardenzi între 1960 și 1972. Cei doi au avut un fiu, Cristiano.

Într-un interviu acordat în 2024 pentru secțiunea mondenă a Gazzetta dello Sport, Vanoni a spus că nu și-a iubit niciodată soțul, dar s-a gândit că „mai devreme sau mai târziu, trebuie să te căsătorești”.

Despre momentul întâlnirii lor, a declarat: „Nu știam ce să fac cu mine. Mă despărțisem de Strehler, care era căsătorit; îl iubeam pe Paoli, care era căsătorit; l-am întâlnit pe Ardenzi și m-am căsătorit.”

În ultimii ani, Vanoni a rămas o figură importantă în lumea artistică, colaborând cu tineri artiști italieni. În interviuri a vorbit deschis despre îmbătrânire, singurătate și creativitate și și-a împărtășit opiniile despre politică și actualitate, păstrându-și simțul umorului.

Vanoni, care a suferit mult din cauza nesiguranței în tinerețe, a ajuns la bătrânețe să îmbrățișeze toate fațetele personalității sale. „Sunt una dintre acele femei. Femei în flăcări, fragile și pline de tandrețe, ascunse în spatele izbucnirilor nervoase, al detașării elegante și al sarcasmului”, a scris ea în memoriile sale.

Sursa: Radio România