Ce legătură este între viorile lui Stradivari şi…gândacul de cârmâz?

Suntem, de secole bune, sub vraja instrumentelor ieşite din atelierele cremoneze; ceea ce numim “lacul Stradivari” este un element absolut special, ce detaşează clar instrumentele aflate sub semnătura faimosului italian. Deşi influenţele predecesorilor şi contemporanilor săi au fost importante (mai ales cele provenind de la Amati şi din tradiţia bresciană), începând cu anii 1680 instrmentele lui Stradivari se identifică printr-o specifică nuanţă roşiatică.
De ce? Care a fost motivul ce l-a determinat pe Stradivari să schimbe nuanţa lacului ce desăvârşea instrumentele sale?

Răspunsul corect pare a fi… moda! Şi banii, bineînţeles!

Oamenii disting culoarea roşie mai bine decât animalele. Semnificaţia culorii roşiatice în viaţa noastră îşi află rădăcinile în Neanderthal, când morţii erau îngropaţi cu această culoare - ocru roşiatic. Fiecare epocă şi cultură a asumat pentru roşu o semnificaţie. În China antică era culoarea sănătăţii şi a prosperităţii. În lumea araba indica graţia divină şi vitalitatea. Imperiul Roman era condus de o clasă al cărui nume – coccinati – însemna “cei care poartă roşu”. Este culoarea regilor şi reginelor, a cardinalilor şi… demonilor.

Când Hernán Cortés a început cucerirea şi jefuirea Imperiului Aztec în 1518, a reuşi să identifice foarte uşor regii şi clasa nobiliară, dat fiind că hainele şi penele cu care erau împodobiţi erau vopsite într-un roşu pe care europenii nu îl mai văzuseră. Cortés a căutat şi găsit aurul pe care îl promisese curţii regale spaniole. În acelaşi timp, vestea despre acest magnific roşu s-a împrăştiat cu repeziciune în Spania. Iar coşenila, micul gândac de cactus care o produce, a adus o explozie de bogăţie pentru cei care o comercializau, transformând aztecul Dactylopius coccus în carmin sau cârmâz.
Astfel, un grup de familii spaniole a format un cartel care controla, normal, comerţul cu această marfă mult dorită, făcând să crească exploziv cererea de vopsea făcută din coşenilă. Bogăţiile venite din carmin au întărit regatul lui Filip al II-lea şi asigurat fondurile pentru înfiinţarea Armadei.

Întorcându-ne la viorile lui Stradivari (născut în 1644) trebuie menţionat faptul că instrumentele sale din prima perioadă semănau destul de mult cu cele ale mentorului său nu mai puţin faimos, Nicolò Amati. Dar, pe la mijlocul anilor 1680, când Stradivari trecuse de patruzeci de ani, lacul viorilor sale începe să capete o specifică nuanţă roşiatică. Această detaşare de predecesori îi va asigura supremaţia asupra nu mai puţin talentaţilor săi contemporani.

Lacul roşiatic devine semnătura instrumentelor ieşite din atelierul lui Stradivari după anii 1680. Căci, să nu uităm, Stradivari construia instrumente pentru cei bogaţi şi puternici, iar viorile sale, dincolo de valoarea instrinsecă indiscutabilă, ilustrau potenţa ce îmbrăca forma artei .
Stradivari a fost singurul lutier care a preparat pentru viorile sale acest fabulos lac roşiatic.

Sursa: www.thestrad.com
Traducerea şi adaptarea Sorina Goia

Recolarea gândacului de coşenilă, aşa cum apare într-un tratat mexican,1777