Duete celebre româneşti: DORINA DRĂGHICI şi NICU STOENESCU

Duetul vocal primit în grații de marele public, începând (pentru muzica ușoară) cu Mia Braia și Petre Alexandru a fost continuat și de DORINA DRĂGHICI (18 februarie 1922, Craiova– 1994, București) și NICU STOENESCU (22 decembrie 1911, Focșani – 1989, București), la rândul lor formând un cuplu marital. Au desfășurat însă și cariere solistice.

DORINA DRĂGHICI începe să cânte în public din 1940, alături de soțul ei. Timbrul său dulce, vocea specială au făcut-o apreciată mai ales de creatorii de piese lirice. Repertoriul ei este memorat și până către timpurile actualului secol. Toate aparițiile sale în public aveau distincție, eleganță.

Un moment important al carierei sale a fost Concertul susținut pe scena Ateneului Român în 1952, cu repertoriu exclusiv românesc. S-a numărat în distribuțiile teatrelor Constantin Tănase  și Ion Vasilescu din București. A fost fidelă muzicii ușoare românești dar a abordat și repertoriu folcloric, alături de soțul ei. Cu echipele teatrelor numite a efectuat turnee în Rusia, Polonia, Israel. A fost o colaboratoare mult solicitată de casa de discuri Electrecord, grație aprecierii și artistice și comerciale pe piața de profil. Iată câteva titluri intrate ca șlagăre în istoria muzicii ușoare naționale: Firicel de floare albastră, Drag îmi e bădița cu tractorul, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, Habar n-ai tu de Ion Vasilescu, marele succes al lui Henry Mălineanu – Marinică, Prima poezie de Nicolae Kirculescu, Cine mi-e drag mă așteaptă de Gherase Dendrino, Tropa tropa de Elly Roman și multe altele.

NICU STOENESCU a fost activ mai ales în perioada interbelică. A efectut studii de canto cu profesorul Sandrelli. Debutul său a fost la casa de discuri Electrecord în 1939. Pe atunci a cucerit publicul cu două piese folclorice: „Du-mă Doamne, du-mă iar” și „Lele, Lelișoara mea”. A cântat mult cu diferite formații, susținând spectacole și pe front.

A lansat numeroase șlagăre de muzică ușoară românească, printre care Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești de Nicolae Kirculescu. Aplecarea sa către romanță a fost evidentă.

Cu soția sa a cântat mult la restaurantul Parcul Virgiliu. Solicitările pentru emisiunile de Radio au fost de asemenea numeroase.

Între 1958-1968 a fost angajat la Teatrul Constantin Tănase din București, unde a apărut pe scenă și cu soția sa, Dorina Drăghici, dar și cu Gică Petrescu.

Din 1968 face parte din galeria Teatrului Ion Vasilescu din București, din distribuția unor spectacole de revistă  (Să cânte muzica”, „Grădina melodiilor”, „Nuntă la revistă” ș.a.). Preferința sa pentru romanțe s-a manifestat fie în calitate de interpret, fie ca membru în juriul Festivalului „Crizantema de aur”.

Sunt două nume antologice pentru divertismentul național.

La revedere, a Dvs. Daniela Caraman Fotea