Expoziție Emanuel Borcescu ”Schimbul patru” la Scemtovici & Benowitz Gallery

”Schimbul patru” este cea mai recentă personală a lui Emanuel Borcescu, cu care Scemtovici & Benowitz Gallery debutează în forță în anul 2024. Vernisajul va avea loc vineri, 19 ianuarie, la ora 18:30, în spațiul galeriei de pe strada Jean-Louis Calderon nr. 34 din București, unde expoziția curatoriată de Raluca-Ilaria Demetrescu va rămâne deschisă până în 23 februarie.

Expoziția povestește despre preocuparea artistului pentru spațiile ruginit-crepusculare ale defunctei industrii românești, prezentând creații din perioada 2017-2023, în special, pictură în ulei, desen în cărbune, o intervenție murală – un desen in situ, cât și o arhivă de fotografie realizată în decursul a peste zece ani.

"Sunt interesat de moduri subversive de a transmite mesaje, de mutația sensului imaginilor iconice, mixând și remixând forme și simboluri în căutarea de noi perspective." – Emanuel Borcescu

„Schimbul patru” cuprinde două serii de lucrări: peisajele interioare, portrete ale echipamentului industrial în dezintegrare și un număr de pânze de mai mari dimensiuni care figurează la limita formei abstracte scrieri fictive, litere-semn a căror formă e izvorâtă din peisaje post-industriale. Artistul se folosește de o cromatică reținută formată din griuri colorate menite a sublinia starea de abandon, de pierdere și nostalgie.

“În România comunistă, în mai toate întreprinderile, se lucra în trei ture a câte opt ore – o zi întreagă. Al patrulea schimb nu are un timp al zilei care urmează nopții, nu se cronometrează în minute înșiruite, ci reprezintă o metaforă a ruinei, o punere în abis a distrugerii. Acesta sugerează momentul de după ce ora muncii s-a încheiat, timpul tranziției de la un regim politic al opresivității, al muncii asidue și trecerea la un capitalism sălbatic, dar fără o industrie. (...) Prin practica sa artistică, Emanuel Borcescu își aprop(r)iază ”sufletul” acestor utilaje pe care le transformă în semne, (în)scrieri, limbaj în cuvinte abstracte, măsuri eliberatoare. El pictează momente ale acestei căderi: motoare desfigurate, reziduuri industriale, rămășițe de mașinării, ruine ale relicvelor marilor întreprinderi. A rămas prins între aceste cabluri părăsite, în spațiul îngust dintre două strunguri, dintre peretele dărăpănat și o freză spartă, între cazane și fișete golite și ruginite. Dar nu doar artistul este prins între aceste forme care au dominat câmpul vizual românesc al ultimilor treizeci și cinci de ani, până și omul care le privește este captiv și trăiește în aceiași moduli. Privirea artistului asupra acestor mașini dezintegrate și interioare de clădiri industriale se produce cu ochiul unei observator empatic. Am putea să interpretăm ”ruginurile” reprezentate ca fiind portrete (psihologice) ale unei lumi trecute și în tranziție. (...)

Analizarea și reprezentarea acestor rămășițe este o veche și constantă preocupare în practica sa artistică și din care au rezultat diverse proiecte. În 2006, artistul a transformat temporar în atelier de creație fostele studiouri deja dezafectate ale Televiziunii Române din strada Mollière București, în vederea participării la expoziția “TVR 50 ani”. În 2010 vizitează Petroșaniul și crează o arhivă fotografică cu fostul oraș industrial, astăzi părăginit, părăsit. În 2014, la Magheru One, de Noaptea Albă a Galeriilor, realizează în cărbune desene inspirate din imaginile document din perioada post industrială.

De-a lungul anilor, documentează fotografic câteva ateliere ale unor maiștri de pe strada Gheorghe Țițeica din București, ateliere încă în funcțiune, ”relicve conservate” cum le numește el însuși. În anii 2015 și 2016, fotografiază uzinele Faur București, poarta IV, sau ce a mai rămas din ele. În 2022, a documentat și desfacerea treptată a fostei întreprinderi IMGB, lângă care, hazardul face că s-a mutat cu locuința și a asistat nemijlocit la distrugerea ei. În 24 decembrie 2023, ministrul muncii anunța oficial că începând din aceea zi, România nu mai are industrie.” – fragment din textul curatorial, Raluca Ilaria Demetrescu

Emanuel Borcescu (n 1980, Râmnicu Sărat) trăiește și lucrează în București. Este absolvent UNARTE București, secția Grafică.

Selecție expoziții personale: 2015 - Mineri de grădină, Lateral Artspace, Cluj și Piața Universității, București; 2014 - Schlafwagen, Magheru One, 2011 - "Jurnalul de imunologie al lui Docmarcell, Alert Studio; 2010 -"Fresca muncitorului român capitalist", Piața Presei Libere; 2005 - "Eroii", Galeria H'Art; 2002 - "Salvinia", Atelier 35.

Selecție expoziții de grup: 2023 - MOBU Art Fair - standul Alert Studio; 2022 - "Bombe și oameni", Celula de artă, Carol 53; 2021 - "Clubul sportiv al artelor", MARE; 2018 - Colecția MNAC - Văzând istoria, Muzeul Național de Artă Contemporană; 2015 - "Arta supercontemporană" - Palatul Cesianu, Artmark; 2010 - Bienala tinerilor artiști, organizată de fundația 2Meta, Palatul Știrbei, București; 2008 - "Visions in the Nunnery", Londra; 2007 - "Traces: Romanian Contemporary Art", expoziție itinerantă la: Centrul de artă contemporană, Pont Aven, France / galeria Robert Else, California, galeria Selby, Florida; 2006 - "Export" galeria Goldener Kalb, Aarau, Elveția; 2004 - Expoziția rezidenței de la Muzeul Borsos, Gyor, Ungaria; 2003 - "Preview", MNAC.

Despre Scemtovici & Benowitz Gallery

Scemtovici & Benowitz Gallery este o galerie bucureșteană inaugurată în decembrie 2022, cu misiunea de a susține scena de artă și de a crește valoarea artiștilor români pe piața locală și internațională. Spațiul galeriei se desfășoară pe cele două niveluri ale unui imobil situat pe strada Jean-Louis Calderon nr. 34, construit la început de secol XX, restaurat și adaptat pentru a găzdui artă contemporană și evenimente dedicate publicului și mediului antreprenorial din sectoarele creative și din comunitatea de afaceri.