Expoziție temporară la Muzeul Hărților - „Fotografii pe harta lumii. Călători români în țări străine (1890 - 1990)”

Din 17 iulie 2024, Muzeul Hărților în colaborare cu Asociația Renascendis anunță deschiderea expoziției „Fotografii pe harta lumii. Călători români în țări străine (1890 - 1990)”. Sunt prezentate imagini inedite, spectaculoase, de o mare valoare documentară, provenite din peste zece fonduri ale Arhivei de Fotografie, platformă inițiată și gestionată de Asociația Renascendis.

Expoziția este deschisă în perioada iulie – septembrie 2024, iar programul este de miercuri până duminică, orele 10:00 – 18:00. Tariful de vizitare este de 10 lei preț întreg, 5 lei seniori și 2,5 lei studenți. În perioada vacanței, copiii beneficiază de acces gratuit.

Selecția de imagini reprezintă o premieră pentru expunerea și cercetarea fotografiei de voiaj, un secol de investigare a obiceiurilor de călătorie ale românilor în Europa, Africa, Asia, Orientul Mijlociu și Îndepărtat. Expoziția cuprinde și o serie de obiecte: aparate fotografice, montaje stereoscopice, albume de fotografie, ghiduri și hărți de călătorie, precum și suvenire de epocă din destinațiile vizitate de călătorii români, fie ei fotografi amatori sau profesioniști.

În preajma anului 1900, puținii români care călătoreau în străinătate erau atrași de stațiunile balneoclimaterice austro-ungare, precum Carlsbad, sau germane, precum Baden-Baden, de strălucirea Vienei sau a orașelor de pe Coasta de Azur. În anii 1920-1940, o serie de călători români ajungea, inclusiv în interes profesional, în nordul Africii. În perioada 1950-1980, majoritatea excursiilor în străinătate erau limitate la țările din spațiul socialist: U.R.S.S., R.D.G., Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Polonia și Bulgaria. Materialul fotografic prezentat în expoziție oferă o imagine cuprinzătoare asupra fenomenului fotografiei de voiaj practicate de călătorii români în străinătate, acoperind aproape un secol de evoluție.

Dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea românii care călătoreau în străinătate se întorceau cu fotografii realizate în ateliere locale pe post de suvenire din voiaj, începând cu primele decenii ale secolului al XX-lea, călătorii românii aveau adesea la îndemână aparate fotografice cu care înregistrau propriile impresii vizuale din locurile vizitate.

Cele mai vechi fonduri de clișee pe sticlă și celuloid din colecțiile Arhivei de Fotografie, databile între 1900-1910, oferă o imagine asupra turismului balneoclimateric practicat de români pe teritoriul învecinat al Austro-Ungariei (inclusiv în Transilvania), dar și asupra frecventelor călătorii la Viena.

Valorosul fond Cosmănescu ilustrează călătoriile unor români în zone din vestul Europei mai puțin frecventate de turiști și în Africa, la sfârșitul anilor 1920 – începutul anilor 1930. Fondul col. Filip Popescu permite conturarea unei imagini asupra călătoriei familiei unui farmacist militar în Grecia și Egipt în anul 1936. Pentru anii 1950-1970, o perioadă în care călătoriile românilor în străinătate sunt limitate, selecția imaginilor s-a făcut din mai multe mici fonduri care permit și o comparație a situației din România cu a celorlalte țări din lagărul socialist. Perioada 1970-1980 este reprezentată mai ales de imagini provenind din fondurile ing. Radu Petrovici și arh. Mircea Alifanti, profesioniști români din domeniul arhitecturii care au vizitat și fotografiat aproape toată Europa Occidentală, nordul Africii, Arabia și Orientul Mijlociu.

Dincolo de impactul vizual al documentelor fotografice, expoziția oferă pretextul unor discuții despre evoluția structurilor turismului românesc în străinătate între 1890 și 1990 și modificarea direcțiilor de sincronizare dinspre modele lumii occidentale spre limitările spațiului sovietic.