4 martie 2020 – Vernisaj Expoziție de Fotografie

Ora 18.00, foaier Media (aripa dinspre str. Tudor
Arghezi )

Miercuri, 4 martie 2020, de la ora 18.00, va avea
loc în foaierul Media (aripa dinspre strada Tudor Arghezi) un evenimentul dedicat comemorării
actorului George Motoi. Evenimentul
continuă seria evocărilor unor personalități ale teatrului românesc, serie
începută în luna ianuarie, cu
evenimentul dedicat actorului Marin Moraru, ”Suntem ce sunt amintirile
noastre”.

De această dată, „Sub masca actorului”, se vor reuni colegi, admiratori, spectatori
care l-au aplaudat, odinioară, pe George Motoi, dedicându-i o seară în care
amintirile vor fi susținute de o
expoziție de fotografii reprezentative din cariera actorului. Evenimentul va fi moderat de criticul de
teatru Doina Papp.

Expoziția rămâne deschisă până la sfârșitul lunii
martie. Intrarea liberă.

George Motoi s-a născut în iarna anului 1936, în
Caliacra. La scurt timp după, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar tatăl
lui, șef de post de jandarmi a fost transferat alături de familie într-o comună
din Bărăgan, foarte aproape de Brăila. Tatăl și-ar fi dorit pentru fiul său o
carieră militară. Mama lui era casnică și foarte credincioasă. Mergea des la
biserică. Micul George ajunge să spună rugăciuni și să cânte în corul
bisericii. Mai târziu avea să descopere serbările de școală și să le transforme
în adevărate spectacole ale micul său univers. „Eu n-am fost călăuzit decât cu ideea să-l satisfac pe acest martor
fără de care profesia mea este inutilă: publicul. Eu, fără public, nu exist.''

În 1954 începe studiile la Institutul de Artă
Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Irina Răchițeanu.
Este repartizat apoi la Piatra-Neamț unde, în 1959, înființează ceea ce numim
azi, Teatrul Tineretului. A fost directorul Teatrului ”Maria Filotti” din
Brăila, în perioada 1991-1995. A jucat la Teatrul din Bacău, la Teatrul
Național din Cluj (unde se remarcă în interpretarea rolului Caligula, din piesa
cu același nume de Albert Camus, sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur). Radu
Beligan, director al Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București îl aduce
în capitală și, din 1972 și până în 2007, a putut fi văzut pe scena în
spectacole precum „Danton” (1974), „Richard al III-lea” (1976), „Vlaicu Vodă”
(1982), „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1983), „Jocul ielelor” (1986), „Numele
trandafirului” (1998), „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit” – adaptare și
regie proprie (2002), „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” (2005) sau „Sâmbătă,
duminică, luni” (2006).

Cariera sa cinematografică numără cel puțin 45 de
roluri principale. A apărut în zeci de spectacole de televiziune și a regizat
numeroase piese de teatru. A scris ”Sub masca actorului”, Editura Orion, 2006
și ”Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru”, Editura Coresi, 2010, publicat
în 2 volume. În 2015 a primit Premiul pentru Publicistică al Asociației
Criticilor de film.

George Motoi, personalitate aparte a culturii
teatrale și cinematografice românești a fost distins de către autorități cu
Medalia Muncii, Medalia „Meritul Cultural” și Ordinul „Meritul Cultural clasa a
III-a”. De asemenea, este cetățean de onoare al orașului Brăila.

Spunea despre sine că are o imensă calitate, aceea
de a uita toate textele și de a face loc celor noi. Un actor versatil care a
știut să treacă testul timpului și cum să supraviețuiască obsesiilor artistice.
„Nu cred să fie o altă obsesie mai
firească, mai adevărată pentru un artist decât aceea de a te știi util și de a
spera sau mai ales de a crede că ai avea capacitatea și tu de a răspunde
acestei nevoie de util. Cel puțin asta este frământarea mea și nu aceea de a
urmări o anumită carieră, anumite locuri, anumiți regizori”.