Greii muzicii uşoare româneşti: CAMELIA DĂSCĂLESCU

Compozitoarea muzicii ușoare românești cu cea mai reprezentativă longevitate, a vieții dar și a creației: CAMELIA DĂSCĂLESCU (22 ianuarie 1921, Iași – 30 decembrie 2016, București). Singura femeie care a prins rădăcini puternice în acest gen;  o numea George Sbârcea, O CÂNTĂREAȚĂ A DRAGOSTEI!

S-a format muzical în puternicele școli ale Conservatoarelor din Iași (1937-1940, cu Alexandru Zirra – armonie, Antonin Ciolan–dirijat) și București (1942-1944, Mihail Jora – compoziție, Dimitrie Cuclin – forme muzicale, estetică, Ioan D. Chirescu – teorie, solfegiu); a urmat și cursuri de canto-muzică ușoară la TRV Paris studiind cu Mireille Mathieu.

La Casa de discuri Electrecord (unde a funcționat ca redactor muzical, 1957-1961) a dobândit o prețioasă specializare: alcătuirea programelor pe baza compatibilității tonale în succesiunea pieselor, creatoare obligatorie pentru obținerea confortului auditiv. Apoi s-a îndreptat către cariera pedagogică – adevărata ei vocație: îndrumător artistic la Casa de cultură a studenților Grigore Preoteasa din București (1957-1969), profesor de canto-muzică ușoară la Consiliul Culturii și Educației, a Universității Cultural Ştiințifice din București, ATM București dar și la Berlin unde a format generații de soliști dezvăluindu-le tehnica impostației vocale la microfon, a interpretării muzicii ușoare. Pentru că divertismentul, muzica ușoară au fost și au rămas marea ei pasiune. Ea însăși având un glas armonios; confrații îi numeau evoluțiile asemănându-le cu dulceața catifelei.

În muzica ușoară a debutat cu melodia Șoapte de dragoste – 1957, urmând o pleiadă de peste 300 de melodii, presărată cu multitudine de șlagăre. În 1968 intră în Uniunea Compozitorilor în activitatea căreia se implică nu doar prin creație: a făcut parte din colectivul care veghea la corectitudinea repartizării drepturilor de autor, din 1976.

Vedete importante ale muzicii ușoare naționale îi datorează primii pași în carieră, apoi perfecționarea: Margareta Pâslaru, Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Cornel Constantiniu, Anda Călugăreanu, Doina Spătaru, Petre Geambașu ș.a.

A scris muzică de scenă (14 partituri), montate (două) și la Weimar (RDG) dar şi muzică de film.

Uniunea Compozitorilor a recompensat-o cu premii – 1979,1982, 1983, 1988. La Golden Cross Malta International Children’s Music Talent Festival a obținut în 1973, Premiul al treilea. Și alte șase premii ale festivalului național de muzică ușoară de la Mamaia i-au împodobit cariera.

Au orchestrat pentru ea și Radu Șerban, Radu Goldiș.

Juriile festivalurilor de muzică ușoară de la Dresda, Zecchino d’oro din Italia (1979-1982), Lido și Sanremo (la ultimele două ca observator) i-au consemnat prezența.

La plecarea ei dintre noi, George Stanca a scris: S-a frânt o coloană a muzicii ușoare românești.

O persoană de mare delicatețe, educată, cu știința relaționărilor elitiste, un nume cu urmă adâncă în istoria muzicii ușoare românești.

Creație (selectiv): Amintiri, amintiri; Să-ntrebi răsăritul de lună; Nu-ți fie teamă de-un sărut;  Ploua mărunt florile ți-au spus; Să nu crezi că-mi pare rău; Ia-ți florile și te du; Să-mi spui de ce; Mare, ești minunată marea mea; Declarație de dragoste; Eu sunt pasărea albă;  Primăvară, primăvară;  Amintirile unei viori;  Am visat în plină zi; Orașul crizantemelor; Acele veri ale iubirii, ș.a.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea

alături de producătoarea programului, Sorina Goia.