Greii muzicii uşoare româneşti: LUIGI IONESCU, JEAN PĂUNESCU, VICTOR BUNEA

O pleiadă de voci masculine a cunoscut popularitatea (și evident succesul) după cea de a doua jumătate a secolului trecut; fie prin recitaluri repetate (mai ales la radio-ul național), fie prin localuri la modă, fie în distribuțiile spectacolelor de revistă: la Teatrul “C.Tănase” principala coordonată era umorul, la Teatrul “Ion Vasilescu” – spectacolele de fast cu distribuții numeroase.

Reprezentativ a fost mai ales LUIGI IONESCU (născut la 3 aprilie 1927 în localitatea Pâncești, Bacău – 4 octombrie 1994, București); s-a apropiat de muzică din copilărie. Dotat cu o voce generoasă, baritonală, a deținut și un adevărat record în materie de muzică ușoară: a avut două mari șlagăre în carieră: Marina, Marina din repertoriul internațional, dar, mai presus de acest hit s-a situat piesa lui Temistocle Popa intitulată Lalele. De ce record? Pentru că, întâlnit pe stradă sau oriunde în public, anonimii îl strigau Lalele, apoi treceau mai departe! Este categoric, o performanță singulară…Nici Dan Spătaru nu a avut o astfel de întâmplare în cariera lui, presărată cu sumedenie de evergreen-uri…

Luigi Ionescu a rămas fidel teatrului C. Tănase. O necruțătoare boală de plămâni i-a curmat viața. Numărul premierelor, al colaborărilor scenice pe care le-a onorat este greu de cuanificat. Ele sunt însă consemnate în istoria teatrului de revistă scrisă de distinsul autor Aurel Storin. În 1951 este angjat la Teatrul Savoy în urma unui examen pentru care a fost acompaniat la pian de Gelu Solomonescu. Apoi, cariera lui nu a mai părăsit scenele. Solomonescu, Henry Mălineanu, Ion Vasilescu, Florentin Delmar, Mișu Iancu, Elly Roman i-au încredințat melodiile lor iar Temistocle Popa l-a condus către mari succese ale carierei (Turturele, Zorile, desigur Lalele). Un fost coleg de breaslă spunea : „Luigi era minunat, era un frumos şi avea o atitudine extraordinară. De multe ori, eram geloşi pe el pentru că toată lumea era la picioarele lui. Când avea spectacol, era coadă la teatru.

Tot membru al echipei Teatrului Tănase, de asemenea pe lung parcurs, a fost și JEAN PĂUNESCU (6 ianuarie 1939). A efectuat studii de canto cu Elena Horos (membră a redacției muzicale radio, șef de secție apoi secretar general de redacție dar și profesor la Academia Națională de Muzică din București). Vocea perfect școlită, timbrul aparte, ambitusul apreciabil, muzicalitatea au atras atenția compozitorilor noștri de muzică ușoară. Unul dintre cei mai pretențioși, Laurențiu Profeta i-a oferit melodia Noapte fermecată ce avea să devină emblematică pentru cariera solistului. De fapt, nimeni nu a mai reușit să obțină emoția aceea covârșitoare care caracteriza, de fapt, toate înregistrările solistului. Este și explicația datorită căreia Jean Păunescu a obținut de două ori laurii Orfeului de argint, cunoscutul premiu al concursului bulgar dar și premiul special al juriului la Concursul Internațional de la Sopot, Polonia. Dincolo de aceste performanțe, artistul a efectuat numeroase turnee în țările foste socialiste, în Franța, Italia, Cuba, Israel.

Interesant: cei doi fii al solistului, gemeni, îi moștenesc talentul muzical, vocea și ușurința scenică. Îi cântă uneori și melodiile (Stejarul de Nicolae Kirculescu; Teii, plopii și castanii de Paul Urmuzescu;Mărioara de Adalbert Winkler; În drumul tău de Dan Stoian, ș.a.)

Un alt solist vocal, membru și el al Redacției muzicale Radio, VICTOR BUNEA, și-a impus drept carte de vizită pentru vocea dulce, melodioasă, piesa Ți-am luat un mărțișor de Ion Vasilescu, interpretată ca nimeni altul. În repertoriul său am mai ascultat și melodiile Poate cânți și tu aceeași melodie de Gherase Dendrino, Steluțe de zăpadă de Enrico Fanciotti, Parcă-a fost ieri de Nicolae Kirculescu, Manuela și Kristincodin repertoriul internațional. Programele muzicale pe care le-a oferit postului național de radio au urmărit calitatea și succesul colegilor de breaslă.

La revedere,

a dvs, Daniela Caraman Fotea

Coordonator proiect: Sorina Goia.