În căutarea unui personaj din romanul FERENIKE

Joi, 20 februarie, ora 19, Ferenike de Doina Ruști va avea prima întâlnire cu publicul, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, bulevardul Elisabeta nr 38.

Vă invităm să luați parte la un joc narativ, intitulat În căutarea personajului, bazat pe romanul Ferenike de Doina Ruști, recent apărut la ed. Humanitas. Claudia Ene & Raul Ipate, actori la Teatrul Elisabeta, București, sunt principalii căutători ai personajului, alături de Doina Ruști, Lidia Bodea (directorul editurii Humanitas) și scriitoarea Roxana Dumitrache. Dar mai ales alături de toți cei care se opresc joi seara la librărie.

Ferenike este primul roman autobiografic al Doinei Ruști.

Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul conturează treptat experiențe legate de istoria actuală, în ideea că orice faptă neînsemnată are consecințe, decide alte întâmplări, schimbă perspectiva asupra trecutului. Pe această temă este plasată o poveste puternică, despre rolul discret, dar important, pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari.

Ferenike constituie și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că dincolo de intenție sa află întotdeauna forța povestitorului.

„ În literatură nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike.”

Doina Ruști

Romanul aduce și o atmosferă balcanică, deconspirând sursa multora dintre scrierile Doinei Ruști, dar și „țesătura” unei istorii care începe în perioada dintre cele două războaie și ajunge în actualitate, alcătuind treptat o mitologie personală, a scrisului și a vieții.

„În lumea nesfârșită a casei noastre interbelice pătrundeau ecourile unui timp nou și crud. Pe nesimțite, în viața mea au intrat moartea și Ferenike.” (Doina Ruști, confesiuni)

Ferenike este numele unei femei, care pe la anul 400 î.Ch, deghizată, a participat la întrecerile sportive, unde aveau acces doar bărbații. În romanul Doinei Ruști, numele este simbolic.

Vie, curgătoare, povestea din Ferenike cucerește prin culoare. Personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune.

Lidia Bodea

,,Ferenike reconfirmă instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ruști. O proză cinematografică, formidabilă, cu rezonanțe mitologice, în care scenele ni se desfășoară în fața ochilor, iar câteva rulează chiar în buclă, continuu, obsedant, ca un memento al suferințelor lumii trecute, privite nu cu detașare, ci cu o limpezime totală, fără breșe.”

Roxana Dumitrache

„Doina Ruști face din ficțiunea autobiografică o Ferenike a istoriei, iar din scriitura – specifică – alertă, tensionată, rizomică, cu intrigi multiple, perfect calibrate, o Ferenike pentru ființa ei adevărată. ”

Ileana Marin

„Am luat cât iei între degete și-am început să le încerc cu limba, să le zdrobesc între dinți. Fericirea care mă cuprinsese aveam s-o port multă vreme cu mine. Mă așezasem turcește și, părăsind cu totul cerul înalt, moara și toată viața banală, am coborât printre tulpini, sub umbra frunzelor, și-am dat cu ochii de viața adevărată și fără sfârșit.”

(Doina Ruști – Ferenike)

„Multe mi-au dispărut din memorie, dar țin și-acum minte dinții puștiului care povestea. De câte ori mă gândesc la Cornel, văd imediat gura, îmi amintesc maxilarul povestitorului din Filiași pentru că, oricât ai vrea, nu poți să faci abstracție de autor, nu rămâi doar cu fapta, ci, pe parcursul poveștii, crește inevitabil fața povestitorului, te gândești la el, îl ajuți să se afirme, îi atribui detalii, îi pui în gură vorbe pe care nu le-a rostit. Puștiul ăsta e viu și vorbește cu mine și-acum. Când scrii despre tine pui mâna pe inimă și te juri, dar dacă puștiul ăsta rânjit intră odată cu tine în lumea pe care o refaci pentru tine, devine literatură, de multe ori. Dinții lui nu mai sunt dinții lui, ci iau parte la suferința ta unică, plecată în căutarea altor suferințe la fel. Un roman autobiografic e literatură, cred eu, mai mult decât o confesiune asumată ori decât un construct la persoana I, de care autorul se dezice cu mofturi.”

(Doina Ruști – Ferenike)

Doina Ruști este prozatoare, scenaristă și profesor universitar cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. A înființat grupul Ficţiunea și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București.

Printre romanele sale cu miză socială puternică, se numără Fantoma din moară, Lizoanca la 11 ani și Logodnica, dar este mai ales cunoscută pentru trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric, Mâţa Vinerii și Manuscrisul fanariot. A mai publicat Zogru, Cămașa în carouri, Omuleţul roșu, Mămica la două albăstrele, Paturi oculte și două volume de povestiri. Cel mai recent roman al său este Zavaidoc în anul iubirii.

Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediții, dar și într-o serie de autor. Între cele mai recente romane traduse, amintim L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia), A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, în albaneză).

În 2008 a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 2009, Premiul Ion Creangă al Academiei Române.