PORTRET: Louis Armstrong, regele jazz-ului

Miercuri, 4 august, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Louis Armstrong, muzician, trompetist, compozitor și cântăreț de jazz, unul din exponenții cei mai reprezentativi ai „stilului New Orleans” în muzica de jazz cântată în Chicago în aniii 1920 – 1930. El s-a ridicat deasupra greutăților și provocărilor sărăciei încă de la o vârstă fragedă și rasismului la care a fost supus de-a lungul vieții sale, pentru a deveni unul dintre cei mai influenți muzicieni ai genului său.

* * * * *

Louis Daniel Armstrong s-a născut la 4 august 1901, într-una dintre cele mai sărace zone ale oraşului american New Orleans, statul Louisiana.

Anii fragezi ai copilăriei au fost marcaţi de sărăcie, de despărţirea părinţilor săi, şi de comportamentul distant al mamei, o femeie de moravuri uşoare. Va fi crescut de matuşa sa, Josephine.

Băiatul a mers la școală doar până în clasa a cincea, deoarece a fost nevoit să muncească pentru a-și întreține familia.

Când împlinise 12 ani, Armstrong trage un foc de armă în aer, in timpul celebrării Revelionului, drept urmare va ajunge la şcoala de corecţie, la Colored Waifs Home, unde se îndrăgosteşte de muzică şi învaţă să cânte la trompetă, devenit instumentrul său de suflet.

Primul loc de muncă l-a avut la familia de evrei Karnofsky, unde trebuia să colecteze gunoiul și să livreze cărbunele. Această slujbă i-a permis ulterior să își cumpere o trompetă.

Pentru a se întreţine, a încercat pe rând diferite meserii, căruțaș, lăptar, vânzător ambulant, lustragiu, însă muzica va rămâne vocaţia sa.

În anul 1914, se alătură unei formaţii şi cântă pe străzile New Orleans-lui, şlefuindu-şi simțul improvizației, o caracteristică esențială a muzicii jazz.

„When the Saints Go Marchin’in”, melodia cântată atunci pe străzi, va deveni, peste ani, una din piesele sale cele mai apreciate.

În noiembrie 1918, stimulat de performanțele obţinute pe „riverboats” – mici vase ce navigau pe Mississippi – începe să învețe notele muzicale și să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.

Chiar dacă era doar un adolescent, Louis Armstrong s-a căsătorit pentru prima dată în 1918 cu o prostituată de ocazie. Așa a început viața de familie pentru bărbat și o dată cu ea au venit și momentele de violență domestică. În acea perioadă, Louis a decis că își dorește un copil, așa că a adoptat un băiețel de trei ani, mai târziu aflându-se că de fapt era vărul lui mai mic.

În anul 1920, se mută în Saint Louis, iar mai apoi, în anul 1922, se stabileşte la Chicago – în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare -, cântând alături de idolul său, Joe Oliver şi formația „Creole Jazz Band”, unde are posibilitatea, ca trompetist solist, să-și demonstreze întreaga virtuozitate pe care o dobândise în timp. Iubitorii de jazz erau fascinaţi de execuțiile celui poreclit „Satchmo”, de inventivitatea, fantezia ritmică și melodică, de impresionantul volum, de timbrul său inimitabil.

În anul 1923, lansează, cu King Oliver’s Creole Jazz Band, melodiile „Froggie Moore”/”Chimes Blues”, „Mandy Lee Blues”/”I’m Going Away to Wear You Off My Mind” şi „Riverside Blues”/”Mabel’s Dream”.

În anul 1924, Louis Armstrong este cooptat în orchestra lui Fletcher Henderson din New York, un gigant al jazz-ului, având şansa să înregistreze discuri alături de nume mari ale genului, precum Sidney Bechet sau Bessie Smith.

În acel an, 1924, lansează melodia „Prince of Wails”/”Mandy Make Up Your Mind”.

A fost căsătorit, pentru a doua oară, cu Lil Hardin Armstrong, pianista trupei lui Joe Oliver, între 4 februarie 1924 şi 1938.

Se hotărăște să se dedice carierei de solist și înregistrează mai multe melodii cu trupa sa Hot Fives devenită mai târziu Hot Sevens, transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar și briliant al trompetei sale și cu vocea sa răgușită, pornită parcă din adâncul gâtlejului.

În anul 1928, interpretează pentru prima dată „Hotter Than That”/”Savoy Blues”, iar în 1930 lansează melodiile „I Ain’t Got Nobody (And Nobody Cares for Me)”/”Rockin’ Chair”, „I’m a Ding Dong Daddy from Dumas”/”I’m in the Market for You” şi „Song of the Islands”/”Blue Turning Grey Over You”.

A devenit foarte popular datorită aparițiilor sale la radio, dar și în diferite filme, şi a început să aibă turnee cu concerte în Europa.

În anul 1933, a fost nevoit să se ia o pauză de un an, deoarece avea o inflamație puternică la o buză.

În 1938, va divorţa de cea de-a doua soţie, și s-a recăsătorit cu Alpha Smith, o femeie cu care avea deja o relație de mai bine de 10 ani. Însă nici acest mariaj nu va rezista, în 1942 a divorțat deja pentru a treia oară, apoi se va recăsători, pentru ultima dată, cu dansatoarea din Cotton Club, Lucille Wilson.

Revenind la cariera muzicală, în 1938, Armstrong lansează cântecul „Elder Eatmore’s Sermon on Generosity”/”Elder Eatmore’s Sermon on Throwing Stones”, un an mai târziu cântă, pentru prioma dată „Jeepers Creepers”/”What Is This Thing Called Swing?”, iar în 1940 interpretează „Marie”/”Sleepy Time Gal”, cu The Mills Brothers.

În 1946, lansează „Endie”/”Do You Know What It Means to Miss New Orleans”, în

1949, „Blueberry Hill”/”That Lucky Old Sun”, iar în anii următori cântă pentru prima dată „La Vie en rose”/”C’est si bon” (1950), „(When We Are Dancing) I Get Ideas”/”A Kiss to Build a Dream On” (1951), „It Takes Two to Tango”/”I Laughed at Love” (1952) şi „Mack the Knife”/”The Faithful Hussar” (1962).

Deși niciuna din cele patru căsătorii ale bărbatului nu i-au adus un copil, se pare că o aventură de o noapte cu o prietenă foarte apropiată a schimbat totul. O anume doamnă Preston a declarat că este însărcinată cu copilul artistului, iar în 1955 a venit pe lume Sharon Preston, presupusa fiică a lui Louis Armstrong. Deși Armstrong nu a recunoscut niciodată public că este fiica lui, acesta i-a trimis prietenului său Joe Glazer o serie de scrisori în care îi povestea că este în sfârșit tată.

În anul 1959, apar primele probleme serioase de sănătate, după ce artistul a suferit un atac de cord.

Anul 1963 va fi marcat de succesul internaţional al hitul “Hello Dolly”, care a urcat rapid în clasamentul Billboard Hot 100 şi a obţinut un trofeu Grammy, iar în anul 1968 apare un alt cântec de referinţă al carierei lui Louis Armstrong, “What a Wondeful World”.

Tot în 1968, acesta a fost din nou internat la spitalul Beth Israel pentru aceleași probleme cardiace, apoi, în același an, bunul său prieten și manager, Joe Glaser s-a stins din viață, fapt care l-a afectat foarte mult pe muzician.

Armstrong a avut marele merit că, datorită prezenței sale carismatice, a calităţii actului său artistic, a contribuit la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primele staruri de culoare în muzica americană.

În ultima parte a vieții, Armstrong ridică la cel mai înalt nivel muzica de jazz și devine, împreună cu formația sa „All Stars”, ambasadorul acestui gen în întreaga lume.

Din păcate, şi el, asemenea altor artişti, a trebuit să facă faţă concesiilor ieftine cerute de impresari fără scrupule care au căutat succesul financiar în detrimentul calităţii, vorbim aici de unele filme în care Armstrong a apărut.

„The King of Jazz”, cum a mai fost numit, se îmbolnăvește de cancer la gât, însă artistul refuză să renunțe la trompetă, indicaţia principală a medicilor.

Louis Armstrong a murit la 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al orașului New York, care peste ani va deveni casa memorială a artistului.

A fost înmormântat la Flushing Cemetery din New York.

În anul 1972, Louis Armstrong a primit post-mortem un Grammy pentru întreaga carieră.

În anii care au urmat dispariţiei sale, cariera artistică a muzicianului nu a fost tratată cu anvergura pe care o merita, însă, mai ales după anii 1980-1990, când artiști de pe întreg mapamondul au început să vorbească despre importanța muzicii artistului, activitatea sa a fost apreciată la justa ei valoare, demnă de un adevărat fenomen în muzica de jazz.

Răzvan Moceanu- RADOR