Primul bust de copil semnat de Constantin Brâncuși, expus în premieră la Muzeul Național Brukenthal

Primul bust de copil semnat de Constantin Brâncuși, sculptat în 1906, este expus în premieră la Sibiu, la Muzeul Național Brukenthal.

„Bust de copil” este expus la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu în perioada 5-27 aprilie 2025 și poate fi văzut zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10:00-18:00. Expoziția curatoriată de Alexandru Constantin Chituță va prezenta și fotografii, desene, litografii și alte piese.

„Enfant” („Bust de copil”) este prima sculptură dintr-o serie dedicată copiilor și realizată de Constantin Brâncuși după ce, în 1904, s-a stabilit la Paris.

Lucrarea a fost achiziționată de la artist de pictorul Ștefan Popescu, apoi a circulat în alte colecții private, iar în 2018, la Sothebyʼs, în Londra, un colecționar român a achiziționat lucrarea lui Brâncuși și a adus-o în România.

Lucrarea este modelată în ghips și patinată de Brâncuși, și a fost expusă la două saloane expoziționale, în primăvară și în toamna anului 1906, fiind remarcată de juriul din aceea vreme.

În primele luni petrecute la Paris, Brâncuși s-a angajat într-o serie de proiecte sculpturale comandate pentru mai mulți patroni. Până în 1906, însă, Brâncuși a început propria explorare a mediului sculptural. Folosind diverse materiale, Brâncuși a început distilarea formei, care avea să definească opera sa ulterioară. Referind-se la lucrarea de față, Sidney Geist notează că:

„Brâncuși își depășește abilitățile obișnuite de modelator. Privirea voalată reprezintă un nou tip de realizare, iar înclinarea și întoarcerea delicată a capului generează un adevărat mister. În contextul naturalismului din Buste d'enfant, acesta este cel mai îndrăzneț gest pe care Brâncuși l-a făcut până acum” (Sidney Geist, Brâncuși, A Study of the Sculpture, New York, 1968, p. 20).

Importanța lucrării de față în dezvoltarea măiestriei lui Brâncuși în domeniul sculpturii și în dezvoltarea de pionierat a modernismului este confirmată de includerea sa în prima retrospectivă a operei artistului, la Centrul „Georges Pompidou” din Paris, în 1995.

Catalogul expoziției evidențiază dihotomia dintre simplitatea modelării din ipsos și extraordinarul spirit copilăresc pe care Brâncuși reușește să îl atingă în cadrul operei. În continuare se explică faptul că patinarea modelelor din ghips i-a permis să vizualizeze lucrările în bronz, lucru care i-a permis lui Brâncuși să selecteze doar cele mai progresiste modele pentru turnare.

Alexandru Constantin Chituță a afirmat:

„Prezentăm în premieră la Sibiu și în Transilvania una dintre cele mai importante lucrări ale artistului Constantin Brâncuși. Capul de copil, aflat astăzi într-o colecție privată din București este o lucrare specială, este lucrarea care i-a deschis „ușa” către Rodin. Această lucrare, fotografiată de însuși Brâncuși, expusă la Paris la 1906, a fost considerată de artist una dintre cele mai apropiate sufletului său. Mai mult decât atât, prin această lucrare Brâncuși își afirmă prezența și intră în „vizorul” artiștilor, colecționarilor și artei mari ai întregii lumi. Este o lucrare specială pentru că în această lucrare în ghips patinat întâlnim amprenta mâinilor artistului, care l-a modelat și apoi l-a semnat. Pentru Muzeul Național Brukenthal este o mare onoare, ca în cadrul Galeriei de Artă Europeană din Sibiu, cea mai valoroasă din țară, să expunem temporar și o lucrare de sculptură realizată de Constantin Brâncuși. Mulțumesc colecționarului care a fost de acord cu expunerea acestei lucrări la Sibiu și Casei de Licitații Artmark care a susținut efortul nostru. De asemenea, este un fapt minunat că acest eveniment este organizat la Sibiu prin sprijinul financiar al prietenilor noștri. Este o expoziție în care se vor putea vedea și fotografii, desene și litografii realizate de Brâncuși și care este organizată cu sprijinul mediului privat. Mulțumesc Bilstein, Moara Cibin, Promenada Sibiu, Șerban și Asociații, Societate Civilă de Avocați”.

„Bust de copil, prima sculptură din această serie, este un ghips patinat pe care artistul l-a prezentat la Salonul de Toamnă din Paris, în 1906. O fotografie semnată de Brâncuși pe care el notează titlul «L’Enfant» (Salon de 1906 Paris) marchează această realizare care devine foarte importantă în evoluția lui, pentru că, la această dată, este remarcat de membrii juriului: Rodin, Bourdelle, Maillol și Medardo Rosso – acesta din urmă fiind foarte sensibil la redarea psihologiei copiilor. După o lungă serie de busturi de persoane din anturajul său parizian, unele fiind cunoscute doar prin fotografiile de atelier, Brâncuși sculptează busturi de copii pe care, probabil, i-a observat în Place Dauphine, unde tocmai se instalase în octombrie 1905. Aceste lucrări sunt pentru el exerciții ce evocă normele formării sale la Școala Națională de Arte Frumoase din București și care-i permit să participe la expozițiile de grup și la Saloanele de Sculptură din Paris”, explică Doina Lemny, istoric de artă, cercetătoare specializată în opera sculptorului Constantin Brâncuși și unul dintre cei mai cunoscuți exegeți ai operei marelui artist.

„Lucrarea Bust de copil, spre deosebire de bronz, conferă lucrării o tactilitate foarte specială care subliniază, dincolo de valoarea modelajului, o căldură a piesei, o emoție a ei, ca o interpelare care e conținută în chipul acestui copil care sunt fără comună măsură cu cea pe care o permite bustul în bronz. Este o mare lucrare. Brâncuși se desprinde începând cu această lucrare de școală, mediul artistic și felul în care se practică sculptura în timpul lui. Văd în stranietatea acestui bust de copil desprinderea lui. Ea trebuie, cum spunea Brâncuși – pipăită. Noi, acum nu mai putem face acest lucru, dar sinestezic, vederea poate înregistra tactilitatea figurii. Ori această tactilitate pentru ghipsul patinat în care vedem și modelajul cu degetele sculptorului dar și șlefuirea pe care a realizat-o, acestea două conferă piesei o prezență tactilă extraordinar de generoasă. E o prea-frumoasă lucrare!” menționează Horia-Roman Patapievici.