Irina Neacșu: Ilustrația botanică este apropiată mai degrabă de meșteșug decât de arta contemporană

Cea mai cunoscută artistă botanică din România, Irina Neacșu s-a remarcat la nivel internațional, în mediile de specialitate. Lucrări din portofoliul său se află acum în colecții publice și private din Marea Britanie și din Statele Unite. În 2022 a fost premiată de Royal Horticultural Society din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituții de acest fel din lume.

Trăiește la Brașov, dar călătorește mult în străinătate, participă la rezidențe artistice și expoziții, susține ateliere de artă botanică. În 2024-2025 a fost bursieră Fulbright la Departamentul de Istoria Artei din cadrul prestigioasei universități americane Yale.

Activitatea sa artistică este dublată de o muncă de cercetare în istoria artei, urmărind teme legate de peisaj cultural și de estetică ecologică. A publicat volumul ”Flori transilvane. Intersecții istorice între natură și cultură pe teritoriul Transilvaniei” (Ed. Litera, 2024), cu o prefață semnată de John Ackeroid, colaborator al Casei Regale a Marii Britaniei.

„Se zice că artiștii botanici se afiliază, instinctiv, fie grădinarilor, pentru că le plac florile cultivate și arta grădinilor, fie ecologiștilor, care se ocupă de conservarea peisajului sălbatic. Dacă merg pe discursul ăsta, atunci eu sunt în a doua categorie, mai aproape de peisajul sălbatic și de plantele care cresc natural în areal sălbatic… Iubesc florile de câmp. Sunt și cele mai mici și cele mai complicate, pentru că nu le place deloc să fie luate de unde cresc, nu rezistă în vază. E o bucurie de câte ori le găsesc.”

Arta botanică este un domeniu de nișă, aflat la granița dintre arta vizuală și știință, plantele fiind redate fidel, la scară 1:1, în scop documentar.

„Mulți oameni asociază arta botanică cu florile. Noi, ca artiși botanici, documentăm toată planta, florile fiind doar o parte din plantă. Încercăm să transmitem niște realități uneori pe cale de dispariție, alteori în schimbare, pentru că apar hibrizi, specimene noi. Lucrăm și pe teren, alături de specialiști (botaniști, silvicultori), dar lucrăm foarte mult în ierbare, în colecții și, bineînțeles, în atelier. Compozițiile mai mari, mai ample pot necesita sute de ore de muncă. Dincolo de rigorile științifice pe care le impune acest domeniu, artiștii botanici folosesc compoziții mai dramatice sau surprind unghiuri ale plantei care funcționează ca niște metafore pentru anumite emoții sau anumite stări. Se lucrează într-un ritm poate mai degrabă apropiat de manufactură și de meșteșug decât de arta contemporană, care este mult mai spontană.”

Cele mai mari colecții de artă botanică din lume se află în Marea Britanie și în Statele Unite, ca urmare a trecutului lor marcat de colonialism, expansiune teritorială și dezvoltare științifică.

„În România nu a existat contextul care să ceară o astfel de preocupare. Regăsim, totuși, lucrări de acest fel în patrimoniul grădinilor botanice și al muzeelor de științele naturii - un exemplu ar fi colecția Angiolinei Santocono de la Muzeul Grădinii Botanice din București. Dar colecții de artă contemporană botanică nu există la noi.”

Realizator: Dana Pitrop