Născut în România - Invitată: Lidia Gheorghiu Bradley, fondatoarea platformei www.memoria.ro

A părăsit România încă din anul 1982 și s-a stabilit în Germania, unde locuiește și în prezent, după ce o vreme a trăit în Statele Unite. De la distanță, a fondat, în anul 2002, platforma www.memoria.ro, o arhivă virtuală de mărturii, interviuri, studii și imagini ce reflectă istoria României din secolul al XX-lea, așa cum a fost percepută de cei care au trăit-o. Această idee i-a fost inspirată de propria poveste de viață, dar mai ales de istoria familiei sale.

Bunicii din partea tatălui au fost deportați în timpul Primului Război Mondial, în vreme ce bunicul din partea mamei, prin anul 1900, s-a ascuns pe un vapor și a reușit să ajungă în America.

Tatăl său, Constantin Gheorghiu, pilot și inginer specializat în aeronautică, a avut contribuții însemnate în dezvoltarea motoarelor de avioane, dar și în domeniul istoriei aviației românești. Obișnuia să-l viziteze pe fratele lui Aurel Vlaicu, iar Regele Mihai i-a cerut sfaturi tehnice privind mașinile sale de colecție.

”Palatul Regelui de la Sinaia a cerut Uzinei I.A.R. (Industria Aeronautică Română) să-i recomande un inginer specializat în motoare, pentru că pasiunea Regelui erau motoarele de mașini. I.A.R.-ul l-a recomandat pe tata, care sosise la Brașov în 1936. Tata s-a prezentat la Sinaia, l-a cunoscut pe Rege și l-a consiliat în anumite probleme tehnice în legătură cu mașinile din colecția sa. Au făcut împreună teste, Regele punând mâna el însuși pe piesele de motor. Au condus împreună de la Sinaia spre Brașov în mai multe rânduri.”

Lidia Gheorghiu Bradley păstrează fotografii în care Regele Mihai apare alături de aviatorul Constantin Gheorghiu.

”Când regimul s-a schimbat, fotografiile cu tata alături de Regele Mihai au devenit periculoase. Tata le-a îngropat pe dealul de la Sânpetru, un deal din apropierea Brașovului, unde avea o cabană. Acolo, sub un pom, fotografiile au rămas îngropate timp de 45 de ani. La începutul anilor 90, tata le-a dezgropat de la rădăcinile bradului care le apărase atâția ani.”

După venirea comuniștilor, I.A.R. Brașov a devenit Uzina Tractorul și producția de motoare pentru avioane s-a mutat la Colibași, lângă Pitești, unde Constantin Gheorghiu făcea naveta cu avionul, zburând peste Munții Făgăraș.

”Mai târziu, comuniștii i-au interzis pilotarea avioanelor, de teamă că va fugi din țară pe calea aerului, așa cum făcuse fostul director al IAR-ului, Grosu Viziru. De altfel, tuturor celor care aveau brevet de pilot le-a fost interzis să folosească avioanele, pentru a evita un exod. Însă, în ciuda opreliștilor, tatăl meu nu a dorit niciodată să părăsească România, dragostea lui de țară era mai mare decât teama de repercusiuni”.

Deși trăiește de mai bine de 40 de ani peste hotare, Lidia Gheorghiu Bradley a resimțit mereu ”imposibilitatea de a se desprinde de România”.

În 1982, a reușit să ajungă în Occident printr-o întâmplare. Terminase Facultatea de limbi străine la București și ar fi trebuit să însoțească un cor la un festival din Anglia, în calitate de traducătoare. Plecarea corului s-a anulat dar, având pașaportul în buzunar, a reușit să-și cumpere un bilet de avion, într-o epocă în care ”o vizită în străinătate era scopul unei vieți”.

”A-ți părăsi țara nu este un noroc. Îți taie viața în două... În momentul în care am avut resursele necesare (care erau de două feluri – pe de o parte, resursele financiare, datorate succesului soțului meu în profesiunea sa de informatician și investitor și, pe de altă parte, resursele mele de timp, datorate, de asemenea, independenței financiare), m-am gândit: Ce pot să fac eu pentru România? Mi s-a părut foarte importantă păstrarea memoriei și revelarea, în măsura posibilului, a adevărului istoric, prin declarațiile oamenilor care trăiseră vremurile negre ale comunismului. Cât timp am fost în România, înainte de căderea comunismului, bineînțeles că niciodată nu am povestit că tata l-ar fi cunoscut pe Regele Mihai sau că tata ar fi fost înrudit cu Adriana Georgescu, una dintre victimele represiunii comuniste. Despre aceste lucruri nu se vorbea în exterior, se vorbea în șoaptă acasă. Dar povestirile părinților m-au ajutat enorm să cunosc istoria reală, nu propaganda care ni se prezenta la școală... Acum, tinerii nu cunosc istoria concretă a României din ultimii 50 – 60 de ani. Este foarte important să poți discerne între ce a fost rău în trecut și ce este bine în prezent, pentru a putea alege calea spre bine.”

Realizator: Dana Pitrop

Fotografii din arhiva personală a Lidiei Gheorghiu Bradley