Buletin cosmic - Ce se întâmplă în cosmos, ca urmare a tensiunilor de pe Pământ

4 martie 2022

Știrile pe larg pot fi urmărite pe site-ul https://buletin.parsec.ro, sau căutând Buletin cosmic pe orice platformă podcast.

Situația Stației Spațiale Internaționale

Roscosmos a declarat că este sceptică în ceea ce privește continuarea participării rusești la Stația Spațială Internațională după 2024, în contextul actual.

Separarea sectorului rusesc de cel american este dificil. Modulul Zvezda conține elemente de propulsie necesare pentru a ridica orbita ISS, contracarând astfel frecarea permanentă cu atmosfera Pământului, dar și pentru evitarea unor deșeuri cosmice potențial periculoase. Fără aceste sisteme de propulsie, ISS s-ar prăbuși necontrolat prin atmosferă, la câteva luni după ultima ajustare a orbitei, sau ar putea fi lovită de deșeuri orbitale. Tot la Zvezda andochează și nava cargo Progress, care efectuează aceste manevre (deși Zvezda le poate executa independent, la nevoie). Dacă Zarya, Zvezda și Nauka se desprind, ce mai rămâne din ISS nu poate rămâne mult timp pe orbită. Este adevărat că și capsula Cygnus poate ridica orbita ISS, dar nu suficient, nu cum o face Progress —din cauza cantității limitate de combustibil pe care o are la bord, dar și din cauza poziției mai puțin potrivite în care andochează.

Însă dacă sectorul american este dependent de cel rusesc pentru propulsie, sectorul rusesc este dependent de cel american pentru energie (ironic, nu?). Asta pentru că panourile solare sunt atașate de modulele americane, nu de cele rusești, ceea ce înseamnă că dacă Zarya, Zvezda și Nauka se desprind, ele nu vor avea energie electrică și astfel, printre altele, nu vor putea nici să-și pornească propulsoarele pentru ajustarea orbitei.

Sistemele de menținere a vieții sunt prezente atât în sectorul american, cât și în cel rusesc. Asta înseamnă că, teoretic, s-ar putea închide sasul dintre Zarya și Unity, împărțind practic stația în două, dar asta ar cauza probleme serioase în timpul unei situații de urgență, în care stația ar trebui evacuată rapid.

Mai există și un aspect mai puțin cunoscut: deși spunem astăzi că Zarya este parte a sectorului rusesc (este operat de Moscova și locuit/folosit în principal de cosmonauți ruși), modulul, deși construit de o companie rusă, a fost plătit de NASA, ceea ce înseamnă că legal este proprietatea Statelor Unite. De ce s-a întâmplat asta? La începutul anilor '90, când modulul a fost construit, Rusia nu se afla într-o situație economică prea bună, dar ambele state au dorit atunci să înceapă cât mai repede colaborarea la proiectul ISS.

O problemă serioasă ar fi dacă ar apărea o problemă la capsula Dragon folosită pentru zboruri cu echipaj, sau la racheta Falcon 9 folosită pentru lansarea capsulei spre ISS. Atunci NASA s-ar vedea nevoită, din nou, să cumpere locuri în capsulele Soiuz, cel puțin până Starliner devine operațională (probabil cândva în 2023). Sau să renunțe, o perioadă, la a mai trimite astronauți pe Stația Spațială Internațională.

Nu este în interesul nimănui să renunțe la Stația Spațială Internațională: fără ISS, Rusia practic rămâne fără program spațial cu echipaj —pentru că nu are o altă destinație spre care să lanseze cosmonauți; iar pentru SUA ar fi o pierdere imensă, atât financiară, cât și de imagine.

O problemă delicată o reprezintă și revenirea unui astronaut american pe Pământ. Mark Vande Hei se află la bordul Stației Spațiale Internaționale din 09 aprilie 2021, adică deja de 326 de zile. El urmează să se întoarcă pe Pământ peste aproximativ o lună, la bordul capsulei Soiuz MS-19, împreună cu cosmonauții ruși Piotr Dubrov și Anton Shkaplerov. Asta înseamnă că Vande Hei (împreună cu Piotr Dubrov) va doborî recordul pentru cea mai îndelungată misiune la bordul ISS, pentru că în 28 martie, când este planificată revenirea acasă, va avea 353 de zile continue petrecute pe orbită (recordurile precedente americane erau ale Christinei Koch, cu 328 de zile și Scott Kelly, 340 de zile). Misiunea lui a fost prelungită pentru a permite echipajului capsulei Soiuz MS-19 să filmeze la bordul ISS scene din filmul rusesc The Challenge. Alte șederi mai lungi în spațiu au avut loc doar la bordul stației spațiale Mir, recordul absolut fiind deținut de Valeri Poliakov, cu 437 de zile. NASA a precizat că nu sunt nici un fel de probleme în ceea ce privește revenirea lui Vande Hei la bordul capsulei Soiuz MS-19 și că partea rusă are un comportament absolut profesionist în legătură cu această misiune (întoarcerea lui Vande Hei presupune o delegație NASA care să călătorească în Kazahstan și ulterior la Moscova).

Incertitudini pentru ExoMars II

A doua fază a misiunii ExoMars conține un rover european (Rosalind Franklin) cu două instrumente rusești și o platformă staționară rusească (Kazachok), care în acest an urmau să fie lansare spre Marte la bordul unei rachete Proton-M. Acolo le așteaptă sonda europeană Trace Gas Orbiter (TGO), lansată în 2016. ESA a declarat că în contextul actual, o lansare ExoMars în acest an este puțin probabilă. Nici dacă lansarea se amână pentru următoarea fereastră (2024), când ar putea, teoretic, fi folosită o altă rachetă, este practic imposibil ca misiunea să fie reproiectată în acest timp pentru a renunța la platforma Kazachok, la cele două instrumente științifice de pe rover și la rescrierea softului de amartizare. Iar pe orbita lui Marte, sonda TGO are o cantitate limitată de combustibil. Asta înseamnă că, cel mai probabil, ExoMars II nu va mai fi lansată niciodată.

Arianespace nu mai lansează rachete Soiuz

Ca urmare a noilor sancțiuni impuse Rusiei, Roscosmos a anunțat că personalul rusesc părăsește Guiana Franceză și colaborarea dintre Arianespace și Roscosmos este suspendată. Asta înseamnă că rachetele Soiuz nu vor mai fi lansate din Kourou în viitorul apropiat.

În aprilie, o rachetă Soiuz urma să lanseze un set de doi sateliți europeni Galileo din Guiana Franceză, însă acest lucru nu va mai avea loc. Probleme are și compania britanică OneWeb, care va trebui să găsească o altă rachetă pentru a continua lansările pentru megaconstelația care concurează cu Starlink. Telescopul spațial european Euclid urma să fie lansat tot cu o rachetă Soiuz, la începutul anului viitor (iar România are o contribuție importantă la acest telescop).

Efectul asupra programului spațial european este doar pe termen scurt, pentru că noul lansator Ariane 6 oricum avea să înlocuiască racheta Soiuz din portofoliul Arianespace.

Spektrum-RG

Germania a decis să oprească instrumentul eROSITA, aflat la bordul telescopului spațial Spektr-RG. Acesta a fost plasat în stand-by și nu se știe când (sau dacă) va mai fi activat. Telescopul rusesc a fost lansat în iulie 2019 și se află în prezent în punctul Lagrange L2 Soare-Pământ, efectuând observații în spectrul razelor X. eROSITA, produs de institutul german Max Planck, este principalul instrument științific de la bordul telescopului. Al doilea instrument științific al telescopului Spektr-RG este unul rusesc, ART-XC. Roscosmos a precizat că intenționează să ceară despăgubiri partenerilor europeni pentru daunele provocate de oprirea eROSITA.

Misiunea Venera-D este probabil anulată

NASA și Roscosmos au renunțat la colaborarea din cadrul misiunii Venera-D. Asta înseamnă, cel mai probabil, că misiunea nu va mai avea loc. Venera-D urma să plaseze o sondă orbitală în jurul lui Venus și un lander pe suprafața planetei (care să funcționeze timp de 3 ore); lansarea era programată pentru 2029. NASA plănuiește să trimită două misiuni spre Venus în următorii 10 ani, însă nici una dintre acestea nu urmează să ajungă pe suprafața planetei.

Cygnus și racheta Antares

Problematic ar putea fi viitorul capsulei Cygnus, folosită pentru aprovizionare ISS: aceasta este lansată de compania Northrop Grumman folosind racheta Antares, a cărei primei trepte este produsă în Ucraina și propulsată de motoare rusești RD-181. Este drept că Cygnus poate fi lansată și de o rachetă Atlas V, dar deja toate rachetele Atlas V rămase au fost deja contractate de alți clienți, iar altele noi nu se mai produc. Mai mult decât atât, și Atlas V este propulsată de motoare rusești, dar ULA a precizat, acum câteva săptămâni, că deja are achiziționate toate motoarele RD-180 de care are nevoie pentru zborurile Atlas V rămase. Cu toate acestea, pierderea definitivă a capsulei Cygnus nu ar fi neapărat o tragedie, rolul ei poate fi preluat de capsula Dragon cargo.

Atlas V nu ar trebui să aibă probleme

United Launch Alliance (ULA), prin vocea CEO-ului Tory Bruno, a precizat că toate motoarele RD-180 (produse în Rusia) de care mai au nevoie pentru lansările Atlas V rămase, sunt în inventarul companiei americane. Dimitri Rogozin a precizat că Rusia nu va mai oferi asistență tehnică pentru motoarele RD-180 instalate pe racheta Atlas V (“să ne rugăm pentru colegii americani”, a completat Rogozin), dar Tory Bruno spune că acest lucru nu este unul neapărat necesar pentru zborurile rămase, pentru că inginerii ULA au suficientă experiență să lanseze rachetele Atlas V din portofoliu (rachetă care urmează să fie înlocuită cu Vulcan, care are motoare 100% americane).

Foto: The space station is pictured from the SpaceX Crew Dragon (Nov. 8, 2021) The International Space Station is pictured from the SpaceX Crew Dragon Endeavour during a fly around of the orbiting lab that took place following its undocking from the Harmony module’s space-facing port on Nov. 8, 2021.

Sursa foto: NASA Johnsonhttps://www.flickr.com/photos/nasa2explore/51710869322?fbclid=IwAR1iigL5SlczYjReLmgKdAz7-LPy73OVSzFAq5nyGXWXNTD-kGQ1fyP8Jr0

Rubrică realizată de Claudiu Tănăselia și Mihaela Ghiță