„Vrem un public cât mai exigent.” - regizorul Rodrigo Francisco, directorul artistic al Festivalului de la Almada, Portugalia

În perioada 4-18 iulie 2025, se desfășoară cea de a 42-a ediție a Festivalului de la Almada, cel mai important festival internațional din Portugalia, la care de-a lungul anilor au fost invitate multe spectacole din România.

Ediția 2025 cuprinde 20 de spectacole de teatru, dans, expoziții și concerte. În fiecare seară, în curtea festivalului, unde artiștii invitați și organizatorii iau cina împreună cu spectatorii și stau de vorbă, sunt programate concerte gratuite, iar de la ora 22.00 se poate vedea un spectacol în aer liber, pe o scenă mobilă contruită în curtea școlii situate chiar lângă teatru, unde sunt 600 de locuri cu plată, însă zilnic sunt programate alte 3-4 spectacole în spații diferite din Almada, dar și din Lisabona, însă ce îl face cu adevărat special în peisajul festivalier european este clara poziționare ca festival al comunității, creat și gândit an de an pentru oamenii din Almada, deși atrage de asemenea numeroși jurnaliști și critici de teatru din întreaga lume, prin selecția propusă, dar și atmosfera unică.

Almada este orașul situat pe malul sudic al estuarului fluviului Tejo, față în față cu Lisabona, unde se ajunge cu feribotul în 8 minute sau traversând Podul 25 aprilie. Despre Almada și Festivalul de la Almada, am stat de vorbă cu regizorul Rodrigo Francisco, directorul artistic al festivalului, de mai bine de zece ani, care spune că „Almada este ca număr de locuitori în top 10 orașe din Portugalia, iar în ultimii ani orașul s-a schimbat foarte mult, mai ales de când prețurile la case în Lisabona au crescut atât de mult, că mulți care locuiau în Lisabona s-au mutat în Almada, care nu mai e un oraș de la periferia Lisabonei, cum era în anii 1980. Azi e considerat oraș mare, dezvoltat din punct de vedere al comerțului și serviciilor. Avem deja hipsteri sau nomazii digitali care locuiesc în Almada. Și noi simțim unele diferențe. De exemplu, avem deja străini care cumpără abonamente pentru tot festivalul. Costă 100 de euro pentru toate spectacolele. Avem o mulțime de francezi și italieni care au ieșit la pensie și s-au mutat în Almada și au devenit spectatorii noștri. Adevărul e că si noi, ca mai peste tot în lume, avem un public mai în vârstă. Sigur că vin și tinerii, dar la un festival ca al nostru, care oferă abonamente pentru 15 zile, îmi imaginez că pentru oamenii care lucrează și au copii și se trezesc în fiecare dimineață să-i ducă la grădiniță, e mai greu să vină zi de zi la teatru, timp de două săptămâni, dar ei sunt cei care cumpără bilete separat, la un spectacol sau altul. Cred că atunci când vor ieși la pensie, și ei o să devină abonații noștri.

Cum alegeți spectacolele pentru festival?

Încerc să simt publicul. Întotdeauna spun că prima decizie privind programarea următoarei ediții începe în ultima zi a fiecărei ediții, când publicul votează și alege un spectacol care să revină anul următor, și așa putem simți ce îi place și ce nu îi place publicului și apoi oamenii vin și vorbesc cu mine. Avem terasa unde luăm cina în fiecare zi și stăm de vorbă cu oamenii și nu e greu să simțim ce preferă și ce le place. Încercăm să avem spectacole cât mai variate. Adică, în aer liber, programăm spectacole care să nu fie prea lungi, deoarece oamenii stau în scaune de plastic și seara e răcoare la Almada.

E frig!

Da, uneori e frig și spectacolul începe la ora 10 seara, așa că luăm în considerare toate aceste aspecte pentru ca publicul să se simtă confortabil.

Probabil vedeta festivalului de anul acesta a fost spectacolul lui Thomas Ostermeier, O istorie a violenței, dar aveți multe spectacole din Spania, Italia și Franța, cândva aveați multe spectacole din America de Sud, care e dinamica programării?

Invităm spectacole din Franța pentru că acolo se produce mult și nu sunt la fel de scumpe ca producțiile din nordul Europei. Cultura franceză a avut o mare influență asupra culturii portugheze pe parcursul întregului secol XX și am și avut un sprijin important din partea guvernului francez și Festivalul de la Avignon se desfășoară concomitent cu al nostru, iar acum directorul artistic este portughezul Tiago Rodrigues. Și da, teatrul francez e foarte bogat și noi avem destui spectatori care vorbesc franceză și ținem mereu cont de toate aceste detalii. Sigur, încercam să aducem și spectacole din America de Sud, de exemplu, dar transportul a ajuns să coste prea mult și e tot mai greu în ultimii ani. Încercăm să aducem la anul câteva producții din America de Sud care vor fi deja în turneu în Europa. Suntem în contact cu festivalurile care se desfășoară cam în aceeași perioadă și încercăm să ne sprijinim reciproc.

Dar Europa de Est sau România?

Sunt mereu în contact cu Teatrul Național din Cluj, Anul acesta am fost și la Timișoara și cred că în Români aveți spectacole minunate, dar tot banii ne încurcă...

V-aș mai întreba și despre sistemul teatral portughez, cum funcționează?

În Portugalia nu aveți teatre de repertoriu, cum funcționați în timpul anului?

Nu avem trupe stabile, așa este. De obicei repetăm o lună și jumătate sau două și apoi jucăm acel spectacol cel puțin o lună, după care e posibil să facem și un mic turneu prin Portugalia și apoi îl casăm și facem altul. Noi avem doi actori anagajați, de exemplu, și în Portugalia doar Teatrul Național din Lisabona are patru sau cinci actori angajați.

Și actorii cum funcționează în acest sistem, cum supraviețuiesc?

Mulți fac și film și televiziune, mai au și alte job-uri. Până în anii 1990, teatrele din Portugalia aveau trupe ceva mai mari și mai stabile, dar când a apărut televiziunea privată totul s-a schimbat pentru că acum pot lucra în televiziune și câștiga mult mai mult decât în teatru.

Să înțeleg că teatrul a devenit ca un fel de hobby pentru actori?

Nu aș zice chiar hobby, dar nu din ce câștigă la teatru își plătesc chiria. Majoritatea actorilor pe care îi cunosc preferă să fie liberi și să lucreze în tot felul de proiecte, decât să fie angajații unui teatru.

Cum ați spune că e teatrul portughez de azi?

Sigur că nu putem să ne comparăm cu teatrul european, noi, care am avut 48 de ani de dictatură. Noi nu avem o mare tradiție teatrală, ca în Franța, Italia, Germania sau chiar România. Asta e realitatea. Încercăm să îi urmăm pe cei

care fac teatru mai bine decât noi, de asta și organizăm festivalul, pentru ca publicul nostru să poată fi expus la cât mai multe tipuri de teatru și să fie exigent, să aibă termen de comparație.

Dar aveți speranțe pentru viitor?

Da, pentru că dacă n-aș avea, mi-aș schimba meseria, dar cred că e important să fim realiști, să știm pentru cine facem spectacole și să ne cultivăm publicul și să evoluăm împreună. Nu cred că aș fi realist, dacă m-aș duce la Avignon sau la Berlin și aș vedea un spectacol care îmi place și apoi să vin la Almada și să fac unul la fel spectacol, că poate publicul meu nu are referințele sau informațiile necesare pentru a înțelege, pentru a-l aprecia, de asta spun că e un drum lung de parcurs și cred că bucuria e când îl parcurgem împreună cu publicul nostru.

Festivalul de la Almada se încheie astăzi, 18 iulie 2025, cu spectacolul Extra Moenia / În afara zidurilor de Emma Dante, producție a Teatrului Biondo din Palermo. Este povestea unei zile în care o comunitate care se trezește, se pregătește și pleacă de acasă pentru a înfrunta lumea, gata să experimenteze împreună minunile și mizeriile vieții. O luptă alegorică care denunță atrocitățile zilelor noastre.

Astăzi se va anunța și premiul publicului pentru acest an, spectacol care va fi invitatul de onoare al celei de a 43-a ediției a Festivalului de la Alada, care se va desfășura în perioada 4-18 iulie 2026.

Raluca Rădulescu