„Spania dansează” / „Baila España”: 14 scurtmetraje despre magia dansului, online, cu acces gratuit, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes

Luna aceasta, Institutul Cervantes din București le propune cinefililor și iubitorilor artei dansului două cicluri de filme dedicate cine-dansului, un adevărat spectacol reunit sub motto-ul „Spania dansează” / „Baila España”. Este vorba despre 14 scurtmetraje care vor putea fi urmărite pe canalul de Vimeo al Institutului, cu subtitrare în limba engleză, începând cu ora 21.00, în ziua indicată.

Programul de filme dedicate cine-dansului este unul cu tradiție, fiind așteptat cu interes în fiecare toamnă de iubitorii genului. În cadrul ediției de anul acesta, a unsprezecea, a festivalului „Spania dansează” / „Baila España”, selecția de scurtmetraje este organizată în două cicluri: Corpuri inter(mediate) / Cuerpos mediados, curatoriată de Samuel Retortillo, directorul Festivalului Internațional de Dans și New Media (FIVER), și Materia Pădure / Materia Bosque, prezentată tot de FIVER și curatoriată de Isabel Ferreira și Eduardo Bonito, cu sprijinul Laboratorului pentru Arte Vii și Cultură Forestieră (LABEA) și în colaborare cu Fundația Bunka / RCR Arquitectes.

Prima serie de filme dedicate cine-dansului, Corpuri inter(mediate) / Cuerpos mediados, va fi prezentată în perioada 7-13 octombrie. Ciclul este alcătuit din patru filme semnate de artiști iberoamericani, două fiind premiere absolute, rezultat al relației, dialogurilor și acțiunilor rețelei de colaboratori ai FIVER. În cele patru producții, care cuprind animație, performance audiovizual, cine-dans sau documentare coregrafice, corpurile sunt atât structuri transmițătoare sau narative abordate din perspectiva unei diversități de forme, zone și genuri ce creează viață, cât și corpuri transformate, (inter)mediate de cameră, ecran și limbaj audiovizual.

Cele patru scurtmetraje din prima secțiune sunt:

• Întâlnirea (El encuentro) – 2020, realizat de artista columbiancă Juliana Reyes, o producție audiovizuală a companiei L'Explose, produsă de Teatrul Columb din Bogotá, în care întâlnirea dintre cinci dansatori columbieni și cinci muzicieni germani devine un adevărat poem de adio pentru fondatorul L'Explose, Tino Fernández, care a murit în 2020.
• Lazarus (2020), de de Tuixén Benet, un film care, printr-un dialog între mișcare și natură, reflectează asupra obiectivării corpului feminin în cinematografie. Celebrul citat al lui Edgar Allan Poe „moartea unei femei frumoase este, fără îndoială, cel mai poetic subiect din lume” declanșează o succesiune de căderi și recuperări care se sustrag în final poeticului, încercând parcă prea mult să îl găsească.
• Pointer 1630 (2022), un scurtmetraj creat de artistul cubanez Armando Quintana Castro împreună cu Rezak și așa-numiții „Artistas Inflamables”. Spectacolul este compus din videomapping, performance-uri live de muzică electronică, dans și teatru și este articulat într-un mod performativ, publicul fiind parte a intervenției artistice.
• Tot mai săracă (Precarizada) – 2020, un scurtmetraj performativ, un videoclip conceput special pentru a fi vizionat pe dispozitive electronice, semnat de artista argentiniană Josefina Gorostiza. Un film despre încercarea de a aduce în atenție relația dintre dans, munca plătită și cea neplătită pentru această artă.

Cea de-a doua serie de filme, reunite sub tema Materia pădurii /  Materia Bosque, se va desfășura în perioada 14-21 octombrie. Zece scurtmetraje, un program expozițional de creații video care celebrează forța poetică a copacilor, creat de Laboratorul de Arte Vii și Cultura Pădurilor (LABEA), în colaborare cu Fundația Bunka / RCR Arquitectes și curatoriat de Isabel Ferreira și Eduardo Bonito. Materia pădurii / Materia Bosque prezintă o selecție de scurtmetraje realizate de cineaști iberoamericani despre copacii care, în aceste vremuri de tranziție eco-socială, au devenit simboluri inspiratoare ale regenerării, prin intermediul cărora putem învăța să locuim lumea într-un mod durabil.

Cele zece scurtmetraje din a doua secțiune sunt:

• Vântul Paulei de Nacho Arantegi (2017), o lucrare de video-dans plasată pe malul râului Ebru, cu plopii săi neasemuiți primăvara: un moment de o frumusețe aparte, în care ramurile pufoase acoperă solul, formând o mantie albă pe pământ. Nacho Arantegui este un artist multidisciplinar, expert în conceperea și organizarea de proiecte artistice și de mediu.
• Conversații cu un copac (2019), un scurtmetraj care conferă imagine și poezie piesei de teatru cu același nume, creată de compania basco-franceză Rouge Elea în 2019. De 15 ani, Corine Cella dansează cu copacii. De 15 ani, Ander Fernández se joacă cu lemnul chitarei sale și cu hârtia stiloului său. Împreună, ei se angajează într-o conversație poetică cu copacii.
• Dansând în Canare – Geografii ale mișcării de Sergo Méndez (2022), un proiect de promovare a dansului în Insulele Canare, inclus în programul Geographies of Movement, condus de Dácil González. Este alcătuit din videoclipuri cu dansatori și creatori din insule, înregistrate în diferite locuri din arhipelag, cu scopul de a alătura bogăția geografică a insulelor și bogăția lor culturală
• Tala (2022), de Luciana Croatto, o artistă născută în Santa Fe, Argentina (1985), membră a colectivului Artistas Inflamables, o companie de dans și teatru fizic experimental. Rezumatul filmului: o plantă este vie atâta timp cât rădăcinile ei sunt vii.
• Zenit de Derek Pedrós (2018), fotograf și autor al mai multor lucrări de dans cu decoruri naturale de o mare frumusețe. Cuvântul zenit provine din limba arabă și înseamnă parcurs, direcție. În acest scurtmetraj, direcția interpretului și a copacilor din jur este întotdeauna îndreptată spre cer. Dar în pădure, pentru a crește trebuie să ai rădăcini bune.
• Arbasoei de Ikerne Mendieta (2021), o istorie personală și colectivă scrisă în piele și stâncă, în trup și rădăcină, în respirație și lemn, în oase și mare. Arbasoei onorează strămoșii, privește în urmă pentru a vedea înainte. Filmul merge în profunzime pentru a vedea perspectiva imensului din afară. Desface legăturile pentru a le transforma în sprijin și în imbold pentru viață. Se abandonează la tot ceea ce a fost și se diluează în ceea ce este.
• Rizomatica de Malena Altamirano și Diego Alejandro (2022). Rizomul este supus mereu divizării și evadării în direcții noi care pot fi întrerupte oriunde și în orice moment, putând reapărea în noi combinații. Ele rup logica liniară, orice punct al rizomului poate fi conectat cu orice alt punct, fiind o unitate eterogenă. Rizomul este întotdeauna multiplicitate care nu se lasă redusă nici la unul, nici la multiplu. Este o hartă care se construiește, un sistem prea deschis și susceptibil de modificări constante.
• Moartea Șamanei(Amazonia 2040 I), 2022, semnat de Martha Hincapié Charry, artistă columbiană BIPOC (Black, Indigenous and People of Color) stabilită la Berlin. Scurtmetrajul face parte din performance-ul și instalația video Amazonia 2040 a Marthei Hincapié Charry, care a avut premiera în 2020. Lucrările reflectă asupra prezentului, trecutului și viitorului pădurii amazoniene și explorează expresia și rezistența unor concepte precum casă, habitat și locuitori în vremuri de criză climatică.
• Caustic de Alfredo Salomón (2012), film ce explorează arhetipul Scufiței Roșii și pe cel al Lupului cel Mare și Rău prin ceea ce regizorul numește video-corp. Alfredo Salomón (Mexic, 1968) este un artist a cărui specializare este imaginea în mișcare. A lucrat în domenii precum știința, ingineria, muzica, arte performative și, în ultimii ani, dansul. Pasionat de piele și tehnologie, Salomón explorează în prezent relația dintre camera sa video, corp și mișcare.
• Ființe ale naturii de Zuk Performing Arts (2016). Doi oameni caută în pădure o legătură cu natura și cu ei înșiși. Când se întâlnesc, corpurile lor încep să vorbească unul cu celălalt, ceea ce îi face să își recunoască propriile sentimente unul în celălalt. Zuk Performing Arts este compania lui Itsaso Álvarez Cano, dansator și coregraf, și a lui Miguel Pérez, breakdancer.