WASHINGTON D. C. - 2

În 1776, când Congresul Statelor Unite a declarat independenţa faţă de Marea Britanie, ţării nou create îi trebuia o capitală pe măsură. Mai ales că vreme de câţiva ani, oamenii politici au tot mers dintr-un loc în altul pentru a se întâlni: când la Philadelphia, când la New York sau la Annapolis. Situaţia şi-a găsit rezolvarea în anul 1793. Iar cel care a dat denumirea noului oraş a fost acelaşi care a decis şi soarta Războiului de Independenţă învingându-i pe englezi la Yorktown (în 1781). Este vorba de George Washington, ce a devenit primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

* * *

La Washington totul are dimensiuni exagerate: pieţele au fost concepute foarte mari, iar străzile şi bulevardele sunt lungi şi deosebit de late (ideale pentru organizarea de demonstraţii şi mitinguri). Construirea de zgârie-nori este ţinută sub control, pentru a nu umbri Capitoliul (sediul Congresului american), vizibil aproape din orice loc al Washingtonului. De altfel acesta este şi punctul central al metropolei.

* * *

Capitoliul Statelor Unite ale Americii, a fost construit în vârful unei coline, cunoscută sub numele de Capitol Hill, la capătul vestic al National Mall. Proiectul iniţial a aparţinut lui William Thornton (care a câştigat în 1792, concursul pentru realizarea faţadei acestui important edificiu), dar mai apoi el a fost regândit de mai multe ori până la finalizare. Clădirea din marmură şi gresie, al cărui design are la bază domul realizat de Michelangelo pentru Basilica San Pietro, dispune de 540 de încăperi şi se află în mijlocul unui parc.

* * *

Înainte de a pleca din Washington D.C., faceţi-vă neapărat timp să treceţi şi pe la reşedinţa oficială a preşedintelui Statelor Unite ale Americii, începând cu John Adams. Cel care a primit acordul de a construi locuinţa preşedinţilor americani după un plan al său de conac georgian (în stilul lui Andrea Palladio), a fost James Hoban. Clădirea trebuia să aibă 100 de camere, dar după ce englezii au incendiat-o în 1814, aceasta a fost reconstruită şi cu timpul lărgită. „Casa Albă” a numit-o Theodore Roosevelt, în anul 1902. Zona deschisă publicului, este anual vizitată de aproximativ 1,5 milioane de oameni.