Bilet de îmbarcare spre… meleaguri gorjene şi apoi către Arabia Saudită, la Dammam…
26 November 2016
ARABIA SAUDITĂ
26 November 2016

Azi la Radio Romania Cultural: Calatorie in jurul lumii

Sambata 26 noiembrie 2016 la ora 19.00

Realizator Magdalena Tara

Invitati speciali

E.S. Domnul Kisaburo Ishii – Ambasadorul Japoniei

E.S. Domnul Ilir Tepelena – Ambasadorul Republicii Albania

Cu participarea actorilor Annemary Ziegler si Tomi Cristin

Japonia este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Este cunoscută  și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de vârstă relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.

Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc crabi și crevete. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și în număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile.

Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.

2Albania  este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedoniala est și cu Grecia la sud și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de 72 km de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea Ionică.

Numele de Albania este numele țării în latina medievală. În limba vorbită de localnici, țara se numește Shqipëri. În greaca medievală, țara se numește Albania, existând și variantele Albanitia, Arbanitia.

Numele provine, probabil, de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful și astronomul din Alexandria, care a alcătuit o hartă în 150 e.n.care arată orașul Albanopolis.

Numele poate fi o continuare a numelui unei așezări medievale denumite Albanon și Arbanon, deși nu este sigur că este vorba despre același loc.[15] În Istoriasa scrisă în 1079–1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanți la o revoltă împotriva Constantinopolului în 1043 și pe Arbanitai ca supuși ai ducelui de Dyrrachium.[16] În Evul Mediu, albanezii și-au denumit țara Arbër sau Arbën, iar pe ei înșiși Arbëresh sau Arbnesh.

Încă din secolul al XVI-lea, toponimul Shqipëria și etnonimul Shqiptarë au înlocuit treptat Arbëria și Arbëresh. Deși cei doi termeni sunt interpretați popular ca însemnând „țara vulturilor” și respectiv „copiii vulturilor”, ei de fapt provin de la adverbul shqip, care înseamnă „în înțelegere”.

Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnăuți (oficial, Arnavutlar). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei. Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi.

Albania are o bogată biodiversitate. Variațiile geomorfologice, climatice și de relief creează condiții favorabile mai multor specii endemice și subendemice, 27 de plante vasculare endemice și 160 subendemice în țară. Numărul total al plantelor este de peste 3250 de specii, aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa.

Peste o treime din teritoriul Albaniei – circa 10.000 de kilometri pătrați – este împădurit, iar țara este bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri patrati.