Arte frumoase: O emisiune-colaj despre arta conceptuală, dar și cu i despre Paul Neagu și Nichita Stănescu
31 March 2018
DOCUMENTAR: 145 de ani de la naşterea compozitorului Serghei Rachmaninov
1 April 2018

Repere spirituale – Daniela Rei Vișan în dialog cu Alina Gherasim și Horia Roman Patapievici

duminică 1 aprilie 2018, de la ora 22,20
” Pictura este un gest de mărturisire.”
                               Marin Gherasim
”Toată  arta lui Marin Gherasim îmi pare acum un imn adus fragilității în care răul nu a putut găsi adăpost, pentru că nu are puterea să o strice.”
” Puține afirmări mai triumfătoare ale speranței cunosc în toată arta contemporană, decât aceste abside ale lui Marin Gherasim.(…)Marin Gherasim își folosește arta ca pe un instrument de accesare a unui fond deopotrivă închis și deschis- și aflat la vedere și interzis; și izvor și pecetluit. De aceea, ciclurile lui nu sunt etape, ci mai degrabă variante ale întrupării.”
                                                                                               Horia Roman Patapievici
La împlinirea unui an de la plecarea la Domnul a pictorului Marin Gherasim, vom încerca să deslușim mărturisirea creștină a artistului, întipărită pe pânze, prin simbol și culoare, timp de peste jumătate de secol. Vor fi alături de noi, pictorița Alina Gherasim și Horia Roman Patapievici.
Perceput de mulți colegi de breaslă ca un plastician extrem de riguros și de interiorizat, sever chiar, Marin Gherasim a pictat ” ca să nu se uite.” Într-o perioadă în care se dărâmau bisericile, Marin Gherasim le reconstruia în mod simbolic, în pânzele sale. Ciclul de ABSIDE, conceput încă de la începutul anilor 80 și continuat pe toată durata vieții, ne reamintesc de timpul pământesc ale cărui rădăcini sunt în cer. Fântânile pictate ne îndeamnă să căutăm sensul ascuns al vieții, dincolo de aparențele sau amăgirile istoriei.Scuturile și Coifurile sunt păzitori ai pragurilor, împiedicând insinuarea energiilor malefice.
Alături de  Alina Gherasim, fiica pictorului, vom încerca să înțelegem prețul pe care un artist trebuie să îl plătească pentru a putea să ”înfrunte” modele și modelele promovate de o societate din ce în ce mai agresivă și mai laicizată.
Trecerea timpului, prin trupurile și sufletele noastre poate fi sugerată prin CLEPSIDRĂ. Ultima lucrare pictată de Marin Gherasim se numește chiar ” Clepsidra timpului meu”. În jurnalul nepublicat încă, artistul consemna: ” cât va mai curge clepsidra timpului meu?”. După cum mărturisește Alina Gherasim, în jurnal ” nu este indicat un final al spiritului sau al sufletului, ci un final al timpului. Profunzimile clepsidrei nu le cunoaștem.” Trecerea pragului, dincolo de limitările trupului nu este percepută ca o pierdere, ci ca un salt către ” adevărata natură a ființei.”
O temă neglijată de cei mai mulți artiști contemporani este aceea a POMELNICULUI, temă ale cărei izvoare se îndreaptă către Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuți, biserică în care a slujit  Părintele Oreste Gherasim, tatăl artistului. Conștientizarea faptului că aparținem unui lanț uman, unei tradiții, ne ajută să ne cunoaștem mai bine chiar și pe noi înșine, pictura devenind un adevărat vehicul spiritual, pentru că, așa cum mărturisea Marin Gherasim, ”pictura este o experiență reală, chiar dacă ea este abstractă.”

ARGUMENT

Ideea comun acreditată că jurnalele scriitorilor, artiştilor, nu sunt scrise pentru a fi publicate este discutabilă. Un Jurnal `intim` pare a fi o confesiune care trebuie ferită de indiscreţia unui ochi străin. În bună masură faptul este întemeiat, justificat. Exista o zonă a existenţei noastre care trebuie apărată, care nu trebuie să devină * bun public*, o zonă din care extragem tainice energii şi care devine refugiul nostru, ultima redută in calea agresiunii şi indiscreţiei devoratoare. Aşa este cazul jurnalului lui Amiel, cu torturantele sale mărturisiri ale unei perpetue angoase. Jurnal care a aduc revelaţia, unui mare scriitor, a unui adânc analist al propriilor meandre interioare, a unui mare cunoscător al sufletului uman.

Dar jurnalul a fost scris si din alte raţiuni. Titu Maiorescu notează zilnic cu acribie întâmplări, multe din ele cu totul banale, vrând parcă să dea prestigiu existenţial clipei efemere, faptului curent, adeseori insignifiant.

Nimic din toate acestea în *Jurnalul de atelier* pe care îl ţin de ani buni de zile. Este un jurnal la pregătirii mele interioare pentru ceremonialul pictării în care notez tot ceea ce mă pune în starea de a plasmui, tot ceea ce mă trimite implacabil la şevalet.

Sunt momente in viaţa unui pictor de exaltare dar şi de cădere, de deznădejde. De întrezărire vagă a soluţiei dar şi, arareori, de revelaţie a unor imagini parcă primite…

Nimic nu este de neglijat. Artistul trebuie să stea mereu la pândă pentru a surprinde clipa favorabilă, să aibă conştiinţa vie, spiritul antrenat, exersat pentru a surprinde în ceva aparent efemer miezul unui lucru cu adevărat important, poate esenţial. În ceva fulgurant să intuiască – întrezărescă germenii unui adevăr peren, a unei imagini adânc semnificative.

Totul îi poate declanşa puterile creatoare. Numesc aceasta, stare de impregnare, starea de pregătire interioară dinaintea actului pictării.

Tot ce există în aceste caiete de însemnări, în acest jurnal de atelier, este o parte din substanţa care îmi hrăneşte spiritul, imaginile, mă pune în *starea de a face*. Un citat care îmi confirmă credinţele sau mă intrigă, care îmi stimulează imaginarul, un text care îmi deschide orizonturi neaşteptate de gând, poate declanşa în mine imagini…

Caietele acestea sunt un laborator în care mă aflu în aşteptarea *momentului propice*. Nu ştii niciodată de unde poate veni o sugestie, nici o experienţă nu este de ignorat. Un cuvânt, un gând pasager formulat inspirat de cineva sau un gând profund care revelează un adevăr aşteptat, bănuit doar de tine, o situaţie neprevăzută, acordurile unei muzici care vibrează intens în tine, o imagine din natură dau din *muzeul tău imaginar*, sunt la fel de importante uneori ca limpezimea – limpezirea unui concept.

Artistul trebuie să dobândească *stiinţa* surprinderii şi fructificării neprevăzutului, a neaşteptatului.

Pentru cineva care doreşte să afle din ce se nasc imaginile pictorului, aceste notaţii, cred, pot fi o sugestie fără să dea şi un raspuns ferm, o certitudine…

Eu aş dori să pot găsi câteva gânduri despre viaţă, despre artă, despre mecanismele interioare care conduc la făurirea unor opere de artă şi care să aparţină unor artişti adevăraţi cum au fost un Ion Andreescu, un Petraşcu sau un Florin Mitroi, George Apostu, Florin Niculiu, Ilie Pavel…Sau a unor artişti importanţi din arta internaţională. Interiorizarea lor, muţenia lor va adânci mereu o enigmă.

Cine va dori să afle (ceea ce se poate afla dintr-o creaţie, din procesul ei de zămislire), ceea îi este dat şi artistului să afle despre lucrul său, să afle ceva despre felul in care am ajuns la imaginile, la crezul meu de azi, la sursele mele, la modelele mele, va găsi în acest jurnal câteva sugestii, câteva repere şi poate o călăuză.

Acesta este un jurnal de citit *inca din timpul vieţii artistlui*, o mână întinsă fratern…

 

Marin Gherasim

 

A primit urmatoarele premii:

1977 – Premiul pentru pictura acordat de Uniunea Artistilor Plastici

1981 – Premiul Caravaggio, Roma

1986 – Premiul revistei Arta, acordat pentru expozitia retrospectiva de la Salile Dalles

1986 – Premiul Ion Andreescu al Academiei Romane pentru expozitia de la Salile Dallles

1988 – Marele Premiu la Trienala de la Sofia

1993 – Marele Premiu acordat de Ministerul Culturii din Chisinau la Saloanele Moldovei, Bacau

1995 – Marele Premiu acordat de Primaria Capitalei la Salonul de Pictura si Sculptura al Municipiului Bucuresti

2000 – Premiul Mihai Grecu oferit de Ministerul Culturii din Chisinau

2000 – I se decerneaza Ordinul National Steaua Romaniei in grad de ofiter

2001 – Premiul pentru pictura la Salonul Municipal Bucuresti

2002 – Marele Premiu al Uniunii Artistilor Plastici acordat pentru intreaga activitate

2005 – Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova la Saloanele Moldovei

2006 – Medalia de argint pentru pictura obtinuta la Salonul de Arta de la Grand Palais, Paris

2007 – Marele Premiu, Bienala Internationala de la Arad

2008 – I se decerneaza Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Comandor

2008- Diploma si premiul de excelenta « George Apostu », Bacau

2010 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici din Chisinau – Saloanele Moldovei 2010