Repere spirituale: Daniela Rei Vișan în dialog cu părintele Gabriel Herea despre ” Icoanele din Carpați”

” Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.

  Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard.

  Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.

  Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceți roadă multă și să vă faceți ucenici ai Mei.”

                                                                                                                                                       Ioan cap.15.5-8

  În perioada 20-24 mai 2017 s-a desfășurat la Palatul Patriarhiei din București Congresul Internațional de Teologie- Criterii de recunoaștere și evaluare a picturii bizantine. La acest eveniment au fost prezentate cele mai importante lucrări de cercetare din întreaga lume ortodoxă.

  Lucrarea prezentată de părintele Gabriel Herea, parohul Bisericii Sfânta Cruce Pătrăuți a propus publicului de specialitate, dar nu numai, câteva teme mai puțin cunoscute, despre ” Icoanele din Carpați”. Elaborată cu sprijinul mai multor cercetători din Polonia, Slovacia și Ucraina, acestă lucrare de sinteză poate constitui un punct de plecare, dar și un punct de sprijin pentru toți cei care doresc să cunoască impactul evenimentelor istorice și sociale din Balcanii secolelor  XIII-XVI asupra iconografiei din Moldova, sudul Poloniei și al Ucrainei.

   Așa cum sublinia și părintele Gabriel Herea în lucrarea sa, studiile actuale continuă într-un mod fericit, drumul deschis încă din 1974 de academicianul Răzvan Theodorescu.”Coridoarele culturale” deschise în Europa în secolele X-XIV între Marea Egee și nordul Munților Carpați au permis circulația unor ” bunuri culturale, idei, inovații, soldați, erudiți, ca și fermenții și germenii civilizației, legând Bizanțul, Bulgaria, Albania, Serbia, Ungaria, țările române fără să uităm spațiul dalmat, italo-pontic, polono-lituanian și microasiatic, într-un singur și același organism cultural, viu și activ” ( Răzvan Theodorescu ,Cele două Europe, Editura Enciclopedică, București 2013).

  Pentru a putea înțelege mai bine circulația unor teme iconografice la nord de Carpați, voi cita un fragment din lucrarea părintelui Gabriel Herea

 ” Școala de artă moldovenească, interacțiuni cu spațiul cultural polono-rutean, în secolele XV-XVI”  prezentată la Congresul Internațional de Teologie desfășurat la București în perioada 20-24 mai 2017: ” evenimentele secolelor XIII-XIV ce au pus în conflict populația Europei de sud-est cu popoarele turcice, turanice și mongole ale Asiei, au declanșat în regiunea europeană mutații etnice, culturale și politice.Moștenitor al culturii bizantine, spațiul de cultură greacă și slavonă din sudul Dunării a fost grav afectat de așezarea turcilor în centrul Peninsulei Balcanice și de cuceririle militare pe care aceștia le-au declanșat. Încet, încet țările creștine sud-dunărene și-au pierdut independența și stabilitatea, integrându-se militar, economic și politic în Imperiul Otoman. Dat fiind dramaticul conflict cultural-religios ce va apărea odată cu preluarea puterii de către turci, se declanșează o migrație a creștinilor sud-dunăreni către centre politice creștine din nordul Dunării. Populația creștină ce s-a refugiat a realizat un transfer cultural care și-a pus amprenta asupra statelor  românești nou formate în spațiul extra-carpatic nord-dunărean.

Datorită particularităților pe care le dezvoltase cultura creștină din Țaratul Vlaho-Bulgar de la Târnovo, transferul cultural poate fi identificat ușor urmărind artefactele artistice și noutățile cultice.Ca un *fir  roșu* ce țese *coridorul cultural* pe care se face trecerea spre nord este Cultul Cuvioasei Parascheva de la Târnovo.(...)

Dar ceea ce este foarte interesant și prezintă un potențial major pentru cercetarea românească este faptul că în regiunea formată din nord-estul Ungariei, sudul Poloniei, vestul Ucrainei, sud-vestul Bielorusiei și nord-estul României exista în secolele XV-XVI o cultură unitară a icoanelor pe lemn ce a supraviețuit până în zilele noastre sub forma mai multor sute de panouri, mai bine sau mai puțin bine conservate.Cercetătorii poloni, unguri, slovaci preferă pentru a denumi aceste icoane titlul de * Icoane din Carpați* sau *icoane carpatice* și consideră că stilul lor este o dovadă a transferului cultural din sudul Dunării spre nord, identificând în arta Moldovei secolelor XV-XVI creuzetul în care *arta carpatică* câștigă personalitate proprie, maturându-se ca o cultură de tradiție bizantină în care se întâlnește o sumă de elemente sârbo-bulgaro-românești, câteodată apărând și elemente plastice dinspre nordul rusesc.”

O importanță deosebită în studierea acestor teme au avut-o: Janina Klosinska, custode al departamentului de artă ortodoxă din Muzeul Național din Cracovia, care a publicat în 1973 un catalog al icoanelor din colecția din Cracovia, menționând pentru prima dată termenul de ”Icoane din Carpați”,  Grzregorz Jawor, cu un doctorat în acest domeniu obținut în 1989, dar mai ales Miroslaw  Kruk care a pus la dispozitie arhiva electronică consacrată acestei teme din bibliotecile polone. Miroslaw Piotr Kruk, colaborator apropiat al părintelui Gabriel Herea în studierea acestei teme a devenit cel mai important specialist contemporan al interacțiunilor culturale dintre spațiul nord-carpatic, Moldova și spațiul  sud-dunărean. El este custode în Muzeul Palac Biskupa Erazma Ciolka din Cracovia și profesor de istoria artei la Universitatea din Gdansk. Un rol semnificativ l-a avut și John-Paul Himka de la Social Sciences and Humanities Research Council of Canada , cu cercetări importante în reprezentarea Judecății de Apoi în icoane, fragmente și picturi murale. El este cel care a evidențiat legătura dintre Vămile Văzduhului, Șarpele cu inele vămi și Turnul purificărilor, prezente în picturile din nordul Moldovei.

Duminică 4 iunie 2017, de la ora 22,20, în premieră la Radio România Cultural vom discuta despre ”Icoanele din Carpați”, despre apariția și răspândirea acestora, dar mai ales despre noile direcții de cercetare în domeniul istoriei, teologiei, filologiei,etnologiei și istoriei artelor pe care le deschide sinteza realizată de părintele Gabriel Herea în lucrarea sa ” Școala de artă moldovenească, interacțiuni cu spațiul polono-rutean, în secolele XV-XVI”  prezentată la Congresul Internațional de Teologie organizat la Palatul Patriarhiei în perioada 20-24 mai 2017.