Cafeneaua de știință - Frumusețea din ochii furtunilor

Luni, 5 februarie 2024, în direct de la Librăria Humanitas Lipscani, București, la Radio România Cultural, pe www.radioromaniacultural.ro și video pe Facebook Radio România Cultural, între 19:00 – 20:00.

Realizatoare și moderatoare Corina Negrea.

Fotografia nu înseamnă nimic dacă nu are un scop, spune George Alexandru, vicepreședintele Asociației Fotografi Hai-Hui (https://www.facebook.com/fotografihaihui).

Este pasionat de fotografie, dar mai ales de fenomenele extreme, pe care le imortalizează deja de câțiva ani alături de soția sa, Irina Alexandru.

Suntem doi oameni pasionați de artă, spune George Alexandru. De fapt, am îmbinat și îmbinăm două activități artistice care ne plac foarte mult: scrisul cu fotografia. Irina este omul din umbră, cea care face ca lucrurile să funcționeze, eu sunt omul din față, cel vocal, cel care aduce la lumină ideile noastre comune. Activitatea fotografică a plecat de la susținerea și încurajarea soției mele. Ea vede arta cu alți ochi, o transpune uneori în mesaje. Plecam nopțile împreună și fotografiam, testam. Avem multă muncă de autodidacți în spate. Ne susținem reciproc, amândoi avem idei creative cărora le dăm curs și le facem să prindă contur. Funcționăm ca o echipă și fiecare își are partea lui de implicare.

Mai spune că fotografierea fenomenelor extreme se învață pe măsură ce faci asta, că nu este ușor de făcut dar și că ”trebuie să fii atent la detaliile pe care natura ți le oferă.

În anul 2020, în pandemie, a înființat Asociația Fotografi Hai-Hui.

De implicat, ne-am implicat din 2017 în diferite probleme ale oamenilor. Și, cum nu ne-am putut opri, 3 ani mai târziu, la încurajările prietenilor și oamenilor dragi, a apărut Asociația Fotografi Hai-Hui. Am mers mereu pe principiul acela că fotografia nu înseamnă nimic dacă nu are un scop sau și un alt rol decât ideea de artă în sine și am reușit (zicem noi) să arătăm că arta poate uni și poate căpăta și rolul de sprijin, poate fi o artă care face fapte bune, poate fi o alinare sau poate aduce o bucurie, ori o speranță acolo unde ea nu există. Astfel, am transformat fotografia în susținerea celor ce au nevoie, am făcut din ea un mijloc de transpunere a fenomenelor severe ce pot avea loc, am făcut din ea un partener de nădejde în colaborarea cu grupurile pasionate de meteorologie, am arătat faptic cum fotografia unește oameni.

Răzvan Botăreanu, administratorul Grupului Furtuni România (https://www.facebook.com/FurtuniRomania)

Are 32 de ani, este din Brăila, a urmat cursurile Facultății de științe politice din cadrul Universității București, încercând să-și cultive pasiunea pentru limba franceză, după cum el însuși spune.

Am continuat sa o fac, lucrând pentru mai multe companii de profil de-a a lungul anilor, în mediul privat, mediu în care mi-am cunoscut viitoarea soție, cu care, ulterior, am și întemeiat o familie frumoasă.

În tandem, nu am uitat de un domeniu care provoacă atât de mult tumult și care mi-a suscitat interesul de foarte mulți ani și anume, meteorologia.

Și când spun foarte mulți ani, as dori sa reamintesc de cele 2 viscole distructive din 2011, în speță, 25/26 ianuarie 2011 și 11 februarie 2011, adevărate repere pentru pasionați.

Amploarea și urmările acestor fenomene m-au șocat de-a dreptul, iar acela a fost momentul în care am hotărât ca îmi doresc sa aflu mai multe despre manifestările meteorologice severe.

Cu timpul, m-am documentat, am cautat informații, dar am simțit ca nu le pot aprofunda la un nivel satisfăcător, dacă nu am alături și persoane care au expertiza în acest domeniu.

Așa am descoperit comunitatea intitulată "Furtuni România", o agora a pasionaților de meteorologie, ce numără actualmente peste 44 de mii de membri, de la oameni simpli fascinați de spectacolul naturii, studenți din domeniu, profesori universitari, cercetători, fotografi, profesioniști din multe domenii, șamd.

Efectiv, oameni care contribuie în mod activ în tot ceea ce înseamnă vremea.

Și dacă de acum, puzzle-ul părea complet, reușind să închegăm și relații de prietenie, pe lângă schimbul de informații, am găsit extrem de oportun să ne organizăm în echipe, în funcție de regiunea țării, care să iasă pe teren și sa urmărească fenomenele de real interes.

În acest mod, am putut introduce și replica, desigur, păstrând proporțiile, fenomenul de stormchase din SUA (vânătoarea de furtuni) și în România, o activitate ce presupune analiză, planificare, comunicare și suport din partea tuturor colegilor implicați, pentru a putea observa manifestările vizate în cele mai bune condiții.

Totul culminează cu imagini unice, dar mai ales, cu experiențe de neuitat, un melanj de senzații unice, greu de descris în cuvinte.

Împreună, am fost martorii multora, însă am și ratat momente ce meritau fructificate, lucru care nu a făcut decât să ne ambiționeze și să ne facă să ne dorim să fim mai buni în ceea ce facem: vânătoarea de furtuni, spune Răzvan Botăreanu.